ADENOIZI “POLIPI” ADENOIDITA HIPERTROFIA DE ADENOIZI?

CE SUNT ADENOIZII?

Amigdala faringiană Luschka reprezintă o masă de țesut limfatic și este amplasată in spatele nasului, in nazofaringe, făcind parte din cercul limfatic Waldayer impreună cu amigdalele palatine, tubare și linguală, care au rol in apărarea impotriva infecțiilor prin producerea de anticorpi și intervin in apărarea imunologică a căilor respiratorii superioare.

CERC LIMFATIC WALDEYER

Hipertrofia vegetațiilor adenoide (cunoscute și sub denumirea improprie de ”polipi”) reprezintă o afecțiune specifică primei copilării și se caracterizează prin mărirea în volum, prin hipertrofie și/sau hiperplazie, a amigdalei faringiene.

CAUZE?

• • • Țesutul limfoid, indiferent de localizarea sa în organism, are rolul de a lupta împotriva infecțiilor. Invazia microbiană poate fi atât de mare, încât poate duce la infectarea țesutului limfoid, cu apariția adenoiditei, ce se poate prelungi pe durata mai multor saptămâni, sau chiar luni. La majoritatea copiilor, țesutul adenoidian se mărește în perioada copilăriei, ca urmare a frecvenței mari a infecțiilor din sfera ORL. Reactivitatea imunologică a organismului este cea implicată în dezvoltarea țesutului limfoidian, modulind intensitatea hipertrofiei acestuia.
    • Ar părea paradoxal, dar nu numai infecțiile frecvente ale căilor respiratorii superioare pot declanșa hipertrofia vegetațiilor adenoide, dar și alte invazii, cum ar fi invazia helminților, la care organismul reacționează ca fiind corpi străini în organism.
      
    • Vârsta la care se diagnostică cel mai frecvent vegetațiile adenoide este între 3 și 7 ani. De asemenea, frecventarea gradiniței, școlii (colectivitatea), favorizează infecțiile acute repetate și, prin aceasta – inflamația ireversibilă a amigdalei faringiene.

TABLOU CLINIC

• un anumit grad de obstrucție rinofaringiană, ceea ce duce la apariția cefaleei, oboselei generale, induse de hipooxigenarea organismului;
• împiedică drenajul secrețiilor nazale cu dezvoltarea rinosinusitelor acute și ulterior, cronice;
• blochează comunicarea dintre ureche și nazofaringe (trompa lui Eustachio) cu apariția otitelor medii acute și scăderea auzului (hipoacuzie de transmisie);
• scurgerea permanentă a secrețiilor din rinofaringe (mai ales, în perioada somnului) și apariția faringo-laringotraheobronsitei acute.

RINOSINUZITE!

OTITE, CATAR TUBOTIMPANIC!

DIAGNOSTIC

• rinoscopia – examinarea nasului de către medicul ORL;
• radiografia rinofaringelui în proiecție laterală;
• fibroscopia – vizualizarea hipertrofiei adenoidiene cu fibroscopul flexibil introdus prin fosele nazale; exudatul nazal și exudatul faringian;
• bilanțul audiologic.

TRATAMENT

Orice implicare a țesutului limfatic în procesul infecțios include și componentul alergic. De aceea, tratamentul constă în evitarea expunerii la alergeni, aspirații nazale, instilații nazale cu ser fiziologic și aspirație, instilații cu dezinfectante și vasoconstrictoare nazale, antihistaminic nesedativ oral, antibiotic pe cale generală, tratament simptomatic, al refluxului gastro-esofagian, corectarea rahitismului (în caz de necesitate) sau a carențelor de alimentație și ingrijire, de multe ori copilul bolnav poate beneficia și de aerosoli și corticosteroizi nazali sub formă de spray.

RECOMANDĂRI MEDICALE

1. Diagnosticul îl stabilește medicul ORL-ist și tot el aplică tratamentul necesar, medical sau chirurgical.
2. Decongestionarea foselor nazale se poate realiza pe termen scurt, în cazul acutizărilor, cu soluții nazale, dar și pe termen mai îndelungat folosindu-se instilații nazale cu corticoizi topici.
3. Tratamentul infecțiilor bacteriene asociate se poate face cu antibiotice cu administrare topică (locală) și pe cale generală.
4. Evităm maximal administrarea de sine stătătoare a diferitor substanțe chimice, și nu numai, pentru tratamentul copiilor Dvstră…