Se întîmplă, că inima începe să bată „incorect” –
prea lent sau prea rapid, ori bătăile urmează una după alta, la diferite
intervale de timp, iar apoi poate să apară brusc o contracţie neaşteptată „de
prisos”, sau invers, o pauză „cădere”. În medicină astfel de modificări ale
ritmului normal al inimii, sunt numite aritmii cardiace. Ele apar din cauza
deficienţelor sistemului conductor al inimii, care asigură contracţiile
regulate şi coordonate ale miocardului. Un alt grup de afecţiuni ale acestui
sistem – blocurile cardiace.
Multe blocuri există pe neobservate pentru bolnav,
dar adesea indică asupra prezenţei unei alte boli cardiace. Cele mai grave blocuri
se manifestă prin dereglarea ritmului şi contractilităţii inimii. Deseori
aceste boli duc la dereglarea funcţiei inimii sau la dezvoltarea complicaţiilor
grave din partea altor organe.
Statistica bolilor cardiace şi mortalităţii arată,
că dereglările de ritm cardiac ca motiv de deces constituie în jur de 10-15
procente din toate bolile cardiace. De aceea, pentru studiul, diagnosticul şi
tratamentul aritmiilor există o secţiune specială în cardiologie –
aritmologia.
La fiecare bătaie de inimă are loc contracţia
consecutivă a secţiunilor sale – mai întîi a atriilor, iar apoi a
ventriculelor. Contracţiile urmează una după alta peste intervale egale de
timp. Aritmie este numită dereglarea frecvenţei, ritmicităţii şi
consecutivităţii contracţiilor secţiunilor inimii. Statistica bolilor cardiace
şi mortalităţii arată, că dereglările de ritm cardiac ca motiv de deces
constituie aproximativ 10-15 procente din toate bolile cardiace.
Cauzele aritmiei
La un om sănătos aritmia poate fi provocată de agitaţia
emoţională puternică, mîncarea exuberantă, constipaţii, haine strîmte, muşcături
de insecte, alcool, cafea, unele preparate medicamentoase, stres. Este înalt riscul dezvoltării aritmiei la
oamenii, ce suferă de diabet zaharat, îndeosebi dacă este asociat cu obezitatea
şi tensiunea arterială ridicată. Aritmiile pot apărea şi din cauza unor motive
mai inofensive: de exemplu, sindromul premenstrual la femei este însoţit adesea
de aritmii, dureri în regiunea inimii şi de senzaţia de sufocare.
Aritmia poate apărea în rezultatul traumelor sau
dereglărilor dezvoltării inimii, să fie o complicaţie a unei operaţii
cardio-chirurgicale, dar poate fi şi simptomul unui şir de boli, precum:
- viciile cardiace,
- insuficienţa cardiacă,
- boala ischemică a inimii,
- prolapsul valvei
mitrale, - miocardita,
- bolile glandei tiroide şi un şir de alte tulburări hormonale.
Susceptibilitatea la aritmii se poate transmite
prin ereditate.
Corectitudinea ritmului cardiac este asigurată de sistemul special
conductor al inimii. El constă din celule specializate, ce produc şi conduc impulsurile electrice, care
ghidează contracţia coordonată a miocardului.
Impulsul, ce pune în funcţiune contracţia inimii,
se produce în partea superioară a atriului drept, în aşa-numitul nod sinusal
(conducătorul ritmului). Anume acest nod este responsabil de faptul că inima se
contractă cu frecvenţa de 60-80 bătăi pe minut. Pe urmă semnalul se distribuie
în atrii, provocînd contracţia lor, apoi în ventricule. Dat fiind, că fiecare
celulă a sistemului conductor posedă capacitate electrică, în unele cazuri impulsurile
din diferite secţiuni ale sistemului conductor prevalează asupra impulsurilor
din nodul sinusal. În alte cazuri un impuls poate provoca cîteva contracţii
cardiace, sau, invers, nu fiecare impuls duce la contracţie. Toate acestea duc
la diverse tipuri de dereglări ale ritmului cardiac.