Cardiopatia ischemică (CI) – este o
afecţiune, precondiţionată de afluxul insuficient al oxigenului în inimă, în
urma afectării arterelor coronare. Această boală constituie un motiv principal de
deces în multe ţări dezvoltate. Practic mereu boala este legată de
ateroscleroza arterelor coronare. Mult mai rar, spasmul este motivul îngustării
arterelor.
Cardiopatia ischemică are o
multitudine de manifestări: de la decurgerea asimptomatică
pînă la moarte subită. Aproximativ la jumătate din pacienţi afecţiunea se
dezvoltă treptat sub formă de stenocardie, iar la restul debitează cu infarct
miocardic.
Mulţi bolnavi nici nu presupun că la ei există o astfel
de afecţiune îngrozitoare, ca
cardiopatia ischemică. Stenocardia tipică sau „anghina pectorală” – sunt dureri
compresibile ori senzaţii de strîmtorare, comprimare în stern, ce apar în
timpul efortului fizic sau emoţional. Durerile adesea se reflectă în gît,
mandibula, braţul stâng, regiunea subscapulară. Aceste dureri persistă de la
1-2 pînă la 15-20 minute şi trec după încetarea efortului sau după
administrarea nitroglicerinei.
Însă, un astfel de tablou clinic se remarcă doar la o treime din pacienţi; la
ceilalţi bolnavi poate fi usturime, dureri doar în locurile de iradiere, de
exemplu în gît, mandibulă, braţul stâng, senzaţia insuficienţei de aer. Astfel
de crize „atipice” nu sunt întotdeauna apreciate corect chiar de medici, fapt
ce complică ulterior tratamentul cardiopatiei ischemice, iar uneori face
imposibil acest lucru. Însuşi pacienţii deseori nu fac legătura dintre
senzaţiile neplăcute în stern cu boala cardiacă, ci le estimează ca arsură,
bronşită şi etc., din acest motiv este foarte important să vă adresaţi la timp
unui cardiolog.
Încă o cauză a faptului că cardiopatia ischemică se diagnostichează prea tîrziu,
este subaprecierea importanţei electrocardiografiei (ECG). La mai mult de
jumătate din pacienţii cu stenocardie, ECG înregistrată nu în timpul crizei,
rămîne normală. Pentru confirmarea legăturii durerilor cu ischemia miocardică
este necesară o investigaţie suplimentară: testele la efort (testul treadmil,
velo-ergometria), monitorizarea ECG (Holter) timp de 24 ore.
Standardul de «aur» în diagnosticul
CI este coronaroangiografia – investigaţia radiologică a arterelor coronare.
Însă aceasta este o metodă de investigaţie destul de complicată şi periculoasă,
a cărei desfăşurare trebuie să fie stabilită de un cardiolog cu experienţă.
Este extrem de important
nu doar de detectat stenocardia, dar şi de stabilit necesitatea spitalizării
urgente a pacientului. În ciuda faptului că cardiopatia ischemică este o boală
cronică, în anumite momente riscul dezvoltării infarctului miocardic şi altor
complicaţii periculoase pentru viaţă creşte brusc. Situaţia dată survine în
cazul unei stenocardii apărute pentru prima dată, la înteţirea acceselor,
mărirea intensităţii durerilor, reducerea efectului nitroglicerinei, apariţia acceselor
în stare liniştită. Toate aceste manifestări, întrunite prin noţiunea de
„stenocardie instabilă”, necesită spitalizare urgentă în secţia de cardiologie
intensivă, deoarece doar terapia intensivă va permite prevenirea dezvoltării
complicaţiilor de pericol mortal.
Tratamentul cardiopatiei
ischemiceurmează a fi
desfăşurat integral în mai multe direcţii:
- înlăturarea factorilor de risc,
- antrenamente fizice,
- terapie medicamentoasă cu preparate din diferite clase.
Conform indicaţiilor se efectueazăşi terapia
nemedicamentoasă:
- angioplastia coronariană şi stentarea,
- sau tratamentul chirurgical.
O condiţie obligatorie a succesului terapiei CI –
contactele regulate cu cardiologul.