Probabil, majoritatea oamenilor
măcar o dată în viaţă au avut durere sau alte senzaţii neplăcute în stern sau
în stînga lui, în cutia toracică, anume acolo, unde este amplasată inima. Aceste
dureri atrag atenţia asupra lor şi provoacă o nelinişte mult mai mare decît
altele – astfel noi reacţionăm instinctiv la „neregulile” din locul amplasării
unui organ atît de important. Nu în zadar, durerile în zona inimii sunt cea mai
frecventă cauză de adresare după ajutor medical.
Durerile în această zonă se disting prin varietate. Ele înţeapă, apasă, strîng,
frig, ard, mocnesc, trag, străpung. Ele pot fi resimţite pe un sector nu prea
mare sau se pot revărsa în toată cutia toracică, pot iradia în umăr, mînă, gît,
mandibula, sub omoplat. Ele pot apărea timp de câteva minute şi pot dura ore
întregi, sau chiar şi zile în şir, se pot modifica în timpul respiraţiei,
mişcării mîinilor şi centurii scapulare. Uneori acestea apar în cazul efortului
fizic sau emoţional, cîteodată – în stare calmă sau în legătură cu ingestia.
Cauzele durerilor în zona inimii sunt numeroase. Acestea pot deveni aşa boli cardiace precum
stenocardia, infarctul miocardic, inflamaţia inimii şi membranelor sale,
afecţiunile reumatice. Dar deseori, sursa bolii se află în afara inimii, ca, de
exemplu, în cazul nevrozei, afecţiunilor costale şi coloanei toracice, cînd
sunt probleme cu tractul gastrointestinal şi multe ale boli.
Durerile în zona inimii – una din cele mai frecvente cauze ale adresării
oamenilor după ajutor medical de urgenţă. Durerile de inimă după originea lor
pot fi divizate în două grupuri de bază:
- dureri anghinoase, ce apar în diferite faze ale bolii ischemice;
- cardialgii, provocate de afecţiunile inflamatorii ale inimii, boli
înnăscute şi vicii cardiace sau distonie vegeto-vasculară.
Durerile anghinoase (ischemice, stenocardice) apar la
necesitatea de accelerare a circuitului sanguin, ce survine în momentul
efortului fizic sau tensiunii emoţionale. Din acest motiv, acestor dureri le
este caracteristică apariţia prin accese în timpul mersului şi tulburărilor
emoţionale, şi încetarea lor în linişte, înlăturarea rapidă prin
nitroglicerină. După caracterul lor bolile ischemice de obicei sunt arzătoare,
înăbuşitoare, compresibile: se resimt, de regulă, în stern şi se pot reflecta
în umărul stâng, braţ, sub omoplat, în maxilarul inferior. Deseori sunt
însoţite de dispnee. Durerea foarte
puternică, apăsătoare, compresibilă, sfîşietoare, arzătoare în stern sau în stînga
lui – este unul din simptomele
infarctului miocardic acut şi această durere nu mai poate fi luată cu
nitroglicerină.
Cardialgiile, ce apar în cazul bolilor reumatice cardiace,
miocarditelor şi afecţiunilor inflamatorii ale membranei externe a inimii –
pericardului, de obicei sunt de caracter îndelungat, mocnit şi înţepător,
difuze şi apar în stînga sternului, se intensifică în timpul respiraţiei,
tusei. Ele nu se înlătură cu nitroglicerină, dar pot fi reduse după indicarea
analgezicelor.
Deseori durerea în regiunea inimii nu este legată
de afecţiunile inimii propriu-zise.
Dacă durerea în regiunea inimii variază la aplecare şi rotiri de trunchi,
inspiraţie şi expiraţie adîncă, mişcări ale mîinilor şi administrarea
nitroglicerinei sau validolului practic nu influenţează asupra intensităţii,
atunci ea, probabil, este precondiţionată de radiculita toracică sau de
afecţiunile cartilajelor costale.
Durerea puternică în regiunea spaţiilor
intercostale uneori reprezintă primul simptom de herpes zoster, iar durerea
temporară sau periodică în zona inimii, deseori este concentrată pe un sector
nu prea mare, ce deranjează, înţeapă sau este de caracter nedeterminat – plîngerea
frecventă a bolnavilor de nevroză.
Stresul şi depresia se pot manifesta
prin dureri în regiunea cervico-brahială. Cei, care fug în panică la medic,
considerînd că le este „rău cu inima”, se întorc acasă liniştiţi: durerile sunt
legate doar de muşchi. Adesea, dispneea, durerile compresibile şi înţepătoare
în inimă sunt cauzate de balonarea intestinelor, ce exercită tensiune asupra
inimii şi prin aceasta perturbează funcţionarea ei. Dacă puteţi găsi o legătură
a durerilor din regiunea inimii cu ingestia anumitor alimente sau cu foamea,
atunci cauza lor poate fi o afecţiune de
stomac sau pancreas. La fel, o cauză a durerii poate fi strîngerea
rădăcinii nervului cardiac, coloana toracică slăbită, deformarea ei,
osteocondroza şi etc.
Diagnosticul
Pentru specificarea cauzei durerii în zona inimii
este necesară o investigaţie minuţioasă, indicată de cardiolog şi
cardio-chirurg.
La cercetarea activităţii inimii o metodă obligatorie este electrocardiograma
(ECG), ECG-ul de stres (testul treadmil, velo-ergometria) – înregistrarea electrocardiogramei în timpul efortului
fizic şi monitorizarea holter-ECG – este înregistrarea ECG, ce se desfăşoară
timp de 24 ore.
Pentru investigaţia suflurilor cardiace se pune în aplicare metoda
fono-cardiografiei, iar metoda ecocardiografiei permite cercetarea cu ajutorul
ultrasunetului a stării muşchilor cardiaci şi valvelor, estimarea vitezei de
mişcare a sîngelui în cavităţile cardiace. Metoda coronarografiei se
foloseşte pentru cercetarea stării arterelor coronare. În scopul determinării
insuficienţei alimentării cu sînge a muşchiului cardiac, se foloseşte de
asemenea metoda scintigrafiei miocardului.
Pentru excluderea „cauzelor non cardiace” a durerilor de inimă este necesară
desfăşurarea radiografiei, tomografiei computerizate şi de rezonanţă magnetică
a coloanei vertebrale, poate fi indispensabilă consultaţia neurologului sau
ortopedului. Posibil, va trebui să vizitaţi medicul gastroenterolog sau
psiholog.
Apropo, conform cercetărilor cardiologilor – dacă
persoana descrie detaliat şi expresiv durerile sale în regiunea inimii, foarte
des îşi notează „cu rigurozitate” observaţiile privind senzaţiile sale de
durere şi le citeşte medicului, cel mai probabil, acestea nu sunt dureri
cardiace. Dacă în afară de aceasta, persoana consideră, că de fiecare dată
durerea este diferită, persistă timp îndelungat (cu toate acestea – fără
simptome de insuficienţă cardiacă), fiind însoţită de bătăi frecvente ale
inimii, care deranjează uneori mai mult decât însăşi durerea, cauza afecţiunii,
este căutată de regulă de către cardiologi, în exteriorul inimii.
Dacă descrierea este mult mai săracă, fără cuvinte de prisos şi dacă pacientul
a memorat bine caracterul senzaţiilor de durere, aceasta denotă adesea o boală
cardiacă gravă. Cu toate acestea, trebuie să vă adresaţi la medic în privinţa
oricăror dureri în zona inimii.
Cardiologul o să vă indice un tratament în dependenţă de diagnosticul stabilit.
Posibil, că un curs de terapie manuală va fi pe deplin suficient, pentru a vă
scuti de durerile de inimă, provocate de afecţiunile „non cardiace”. Dar
posibil, că unica salvare pentru dumneavoastră va fi operaţia chirurgicală,
orientată asupra plasticii vaselor sau creării unei căi de ocolire pentru
fluxul de sînge.