Inima normală — este o pompă musculară puternică ce lucrează neîncetat. După dimensiune
este puţin mai mare decît pumnul omului.
Toate viciile cardiace se divizează în două grupe: congenitale şi dobîndite.
Inima are patru camere: două superioare se numesc atrii, iar două
inferioare – ventricule. Sîngele trece consecutiv din atrii în ventricule, iar
apoi în arterele magistrale, datorită valvelor cardiace. Valvele se deschid şi
se închid, lăsînd să treacă sîngele doar într-o singură direcţie.
Viciile cardiace — sunt schimbările
congenitale sau dobîndite ale structurilor cardiace (valvelor, septurilor,
pereţilor, vaselor divergente), care dereglează circulaţia sanguină în
interiorul inimii sau în cadrul circulaţiei sistemice şi pulmonare.
Cauzele
Viciile cardiace congenitaleapar în
perioada dintre a doua şi a opta săptămînă de sarcină şi se întâlnesc la 5-8
nou născuţi dintr-o mie.
Cauzele majorităţii viciilor congenitale ale
sistemului cardiovascular rămân a fi pînă în prezent necunoscute. Însă, este
cunoscut faptul, că în cazul prezenţei
în familie a unui copil cu viciu cardiac riscul naşterii altor copii cu acelaşi
tip de viciu cardiac creşte puţin, dar totuşi rămîne a fi destul de mic – de la
1 până la 5 procente. Viciile cardiace înnăscute pot fi de asemenea cauzate de
acţiunea radiaţiei asupra organismului mamei, să fie o consecinţă a consumului în
timpul sarcinii de alcool, narcotice, unor medicamente (preparate de litiu,
warfarin). La fel sunt periculoase infecţiile virale şi de alt gen, suportate
de femeie în primul trimestru de sarcină (rubeolă, gripă, hepatita B).
Ultimele cercetări au demonstrat, că copiii de la
femeile ce suferă de greutate excesivă sau obezitate, riscă cu 36 procente mai
mult să se nască cu un viciu cardiac înnăscut şi cu alte dereglări de
funcţionare ale sistemului cardiovascular, decât copiii de la femeile cu
greutate normală. Cauza legăturii dintre greutatea mamei şi riscul dezvoltării
viciului cardiac la viitorii lor copii încă nu este stabilită.
Unele din cele mai frecvente cauze ale viciului cardiac congenital sunt
reumatismul şi endocardita infecţioasă, mai rar – ateroscleroza, trauma sau
sifilisul.
Cele mai răspîndite şi grave vicii
congenitale pot fi împărţite în două grupe de bază. În prima grupă intră
viciile cardiace, provocate de prezenţa căilor alternative (şunturilor), din
cauza cărora sîngele îmbogăţit cu oxigen
care vine din plămîni este pompat înapoi în plămîni. Cu toate acestea,
creşte tensiunea atât asupra ventriculului drept, cât şi asupra vaselor, ce duc
sîngele în plămîni. Printre viciile de acest tip se referă:
- neînchiderea canalului arterial — vasului, prin care la făt sângele
ocoleşte plămânii ce încă nu funcţionează; - defectul septal interatrial (păstrarea orificiului dintre cele două
atrii la momentul naşterii); - defectul septal interventricular (orificiul dintre ventriculul stîng
şi drept).
O altă grupă de vicii este legată de prezenţa
obstacolelor în circulaţia sanguină, ce duc la creşterea sarcinii de lucru
asupra inimii. La ele se referă, de
exemplu, coarctaţia (îngustarea) aortei sau îngustarea (stenoza) valvelor
cardiace pulmonare sau aortice.
Insuficienţa valvulară (dilatarea orificiului
valvular, în care clapetele închise ale valvei nu se alipesc definitiv, lăsând
să treacă sîngele în direcţia inversă) la oamenii maturi se poate manifesta în
urma degenerării treptate a valvelor în cazul a două tipuri de dereglări
înnăscute:
- la1 procent din oameni valva aortică are nu trei, ci doar două clapete,
- la 5-20 procente se întîlneşte prolapsul
valvei mitrale.
Această boală nepericuloasă pentru viaţă rareori
duce la insuficienţă valvulară gravă.
Suplimentar acestor nenorociri cardiace, multe tipuri
de dereglări înnăscute ale inimii şi vaselor sangvine se întîlnesc nu doar
aparte, ci şi în diferite îmbinări. De exemplu, tetralogia Fallot, este cea mai
frecventă cauză a învineţirii (cianozei)
copilului – ce reprezintă îmbinarea concomitentă a patru vicii cardiace:
defectul septal interventricular, îngustarea ieşirii din ventriculul drept
(stenoza orificiului arterei pulmonare), mărirea (hipertrofia) ventriculului
drept şi deplasarea aortei.
Viciile dobîndite se formează sub formă de stenoză sau insuficienţă a unei
valve cardiace. De cele mai multe ori este afectată valva mitrală (amplasată
între atriul stîng şi ventricul), mai rar – valva aortică (între ventriculul
stîng şi aortă), încă mai rar – valva tricuspidă (între atriul drept şi
ventricul) şi valva arterei pulmonare (între ventriculul drept şi artera
pulmonară).
Valvulopatiile pot fi de asemenea combinate (când
se afectează 2 şi mai multe valve) şi asociate (când într-o valvă persistă atât
manifestări de stenoză, cât şi de insuficienţă).
Simptomele viciilor cardiace
Având un viciu cardiac înnăscut, cîtva
timp după naştere bebeluşul poate arăta la exterior complet sănătos. Însă, o
astfel de stare bună aparentă rareori se păstrează mai mult decît pînă la al
treilea an de viaţă. Prin urmare, boala începe să se manifeste: copilul întîrzie
cu dezvoltarea fizică, apare dispnee în timpul eforturilor fizice, paliditate
sau chiar cianoza pielii.
Pentru aşa-zisele „vicii de tip albastru” sunt
caracteristice crizele, ce apar spontan: survine neliniştea, copilul este
agitat, creşte dispneea şi învineţirea pielii (cianoza), este posibilă
pierderea cunoştinţei.
Viciile „de tip alb” se manifestă prin întîrzierea în dezvoltare a părţii
inferioare a trunchiului şi apariţia la vîrsta de 8-12 ani a plîngerilor de
dureri de cap, dispnee, ameţeală, dureri de inimă, abdomen şi picioare.
Diagnosticul
De diagnosticul viciilor cardiace se ocupă
cardiologul şi cardio-chirurgul. Metoda ecocardiografică permite investigarea cu
ajutorul ultrasunetului starea muşchilor cardiaci şi valvelor, estimează viteza
circulaţiei sanguine în cavităţile inimii. Pentru specificarea stării inimii se
foloseşte examenul radiografic (imaginea cutiei toracice) şi ventriculografia –
radiografia cu folosirea unei substanţe contraste speciale.
La investigarea activităţii inimii o metodă
obligatorie este electrocardiograma (ECG), metodele folosite frecvent în baza
ei: ECG de stres (veloergometria, testul treadmill) – înregistrarea electrocardiogramei
în timpul efortului fizic şi monitorizarea ECG holter – este înregistrarea ECG,
ce se desfăşoară timp de 24 ore.
Tratamentul
În prezent multe din viciile cardiace pot fi supuse
tratamentului chirurgical, ceea ce asigură posibilitatea unei vieţi normale în
viitor. Majoritatea acestor operaţii se desfăşoară pe inima oprită cu folosirea
aparatului de circulaţie extracorporeală (ACE). La oamenii cu vicii cardiace
congenitale metodele principale de tratament operativ sunt comisurotomia
mitrală şi protezarea valvulară.
Profilaxia
Metode profilactice, care v-ar salva garantat de un
viciu cardiac nu există. Însă, puteţi reduce considerabil riscul dobîndirii
unui viciu prin profilaxia şi tratamentul oportun al infecţiilor streptococice
(după cum este angina), pentru că anume pe fundalul lor se dezvoltă
reumatismul. Dacă atacul reumatic a avut loc deja, nu trebuie să neglijaţi cu
bicilinoprofilaxia, prescrisă de medicul vostru curant.
Oamenii din grupul de risc cu endocardită infecţioasă
(de exemplu, care au suportat un atac reumatic în trecut sau care au un prolaps
de valvă mitrală) au nevoie de administrarea profilactică a unor antibiotice
înainte de diferite manipulări, precum înlăturarea dintelui, amigdalelor,
adenoizilor şi alte operaţii. Profilaxia dată necesită o atitudine serioasă,
deoarece este mult mai simplu de a preveni un viciu cardiac, decât a-l trata.
Mai ales, că cum nu s-ar perfecţiona tehnica operaţiilor, o inimă sănătoasă
lucrează mult mai bine decît una operată.