Litiaza biliară (LB) — este o afecţiune, la care în vezica biliară sau în
căile biliare se formează calculi.
Litiaza biliară se întîlneşte destul de frecvent.
De regulă, din cauza ei suferă persoanele în vîrstă, îndeosebi – femeile mai
ponderale în vîrstă. În Europa şi America litiaza biliară se prezintă la 1/3
femei şi 1/4 bărbaţi.
Cauzele
La formarea calculilor sunt de vină doi factori de
bază: stagnarea bilei în vezica biliară şi creşterea concentraţiei de săruri în
bilă din cauza dereglării metabolismului.
Apariţia litiazei biliare poate fi provocată de:
- excesul de mîncare, foame, alimentaţia neregulată;
- un mod de viaţă puţin mobil, în special lucrul în poziţie şezîndă;
- sarcină ;
- administrarea contraceptivelor hormonale ;
- obezitate ;
- dischinezie biliară ;
- afecţiunile pancreasului.
Simptomele
Formarea calculilor în vezica biliară are loc în
rezultatul sedimentării particulelor dense ale bilei. O mare parte din calculi
constau din colesterol, bilirubină (pigmentul biliar) şi săruri de calciu. Ele
împiedică funcţionării normale a vezicii biliare, ce serveşte ca rezervor
pentru bilă.
Uneori în cazul transportului zdruncinător,
alimentării excesive sau sub acţiunea altor factori incitanţi calculul biliar
poate ieşi în orificiul canalului biliar (colica biliară) şi-l poate bloca.
Prin urmare se dereglează deversarea bilei din vezică, pereţii săi se
supradilată şi omul simte o durere
puternică. Acest lucru poate duce la inflamaţia vezicii biliare – colecistită
acută. Inflamaţia se poate răspîndi la fel şi în organele alăturate – pancreas,
duoden, stomac.
Atît timp cît calculii nu se află în canalul
biliar, dar stau liniştiţi în vezica biliară, omul poate nici să nu bănuiască
de boala lui. Primele simptome alarmante, după care poate fi suspectată litiaza
biliară: greutate în hipocondrul drept, amăreală în gură, greaţă şi eructare.
Uneori calculul biliar iese din vezica biliară în
căile biliare. În acelaşi timp, apare accesul aşa-numitei colice biliare: în
hipocondrul drept sau în partea superioară a abdomenului apare o durere
spontană. Ea poate să se „reflecte” în clavicula dreaptă, mîna dreaptă sau în
spate. Totodată apare amăreală în gură, greaţă şi vomă, ce nu aduce uşurare.
Dacă calculul biliar (de dimensiuni relativ nu prea
mari) a putut trece de căile biliare şi să cadă în duoden – accesul se stopează
de sine stătător şi calculul iese cu masele fecale. În caz contrar, apare
obstrucţia căilor biliare şi pericolul dezvoltării colecistitei acute şi icterului
mecanic (subhepatic).
De diagnosticul şi tratamentul litiazei biliare
necomplicate la clinica «TerraMed» se ocupă medicul gastroenterolog. Diagnosticul poate fi stabilit în baza plîngerilor
pacientului şi a unui şir de investigaţii suplimentare.
Mai întîi de toate pacientului i se va face
ecografia organelor cavităţii abdominale. În cazuri mult mai complicate poate
fi necesară o investigaţie radiografică cu
introducerea preventivă a unui mediu de contrast (prin gură sau intravenos) –
colecistocolangiografia.
Tratamentul la clinica «TerraMed»
Litiaza biliară poate fi tratată pe cale
terapeutică (fără operaţie) şi pe cale chirurgicală. De regulă, tratamentul se
începe de la metodele terapeutice.
- Dietă. Se recomandă luarea meselor de 4 – 6 ori pe zi, cu excluderea
bucatelor grase, prăjite, picante, ciocolatei, băuturilor gazate. Se
interzic produsele afumate, carnea grasă (de oaie, porc), condimentele
iritante, băuturile spirtoase. Se recomandă mîncarea vegetală şi produsele
lactate. Este folositor de adăugat în mîncare tărîţe de grîu. - Dizolvarea calculilor din vezica biliară cu ajutorul preparatelor
speciale (acid ursodezoxicolic şi chenodezoxicolic). Metoda se aplică doar
în cazul pietrelor unitare de colesterol (radiografic negative) nu prea
mari (pînă la 2 cm),
în lipsa contraindicaţiilor. Cursul de tratament durează 1 – 1,5 ani.
Peste câţiva ani la mai mult de jumătate din bolnavi se formează din nou
pietre. - Litotripsia extracorporeală cu undă de şoc – distrugerea pietrelor
printr-o undă de şoc, care este creată de nişte aparate speciale. Este
indicată în cazul pietrelor de colesterol cu diametrul până la 3 cm, în număr nu mai
mare de 3 şi în cazul capacităţii suficiente de contractare a vezicii
biliare. Pietrele se divizează în bucăţele mici (cu dimensiunea de 1-2 mm) şi ies de sine
stătător din organism, odată cu masele fecale. Procedura este nedureroasă,
se suportă bine şi poate fi desfăşurată ambulator.
În majoritatea cazurilor se indică tratamentul
chirurgical.