Digestia integrală a hrănii şi protecţia
organismului nu sunt posibile fără participarea microbilor care se află în
intestin.
Disbacterioza – este o
stare în care se schimbă componenţa microorganismelor, ce populează intestinul (bacteriile
folositoare devin tot mai puţine, iar cele nocive, respectiv, mai multe), fapt
ce duce la dereglarea lucrului tractului gastrointestinal.
Intestinul uman este populat de batalioane întregi
de microbi – „răi”, „buni” şi „neutri” .
Microbii folositori — bifidobacteriile şi bacteroidele
– adevăraţi prieteni. Ele ajută la digestie, protejează de alergii, întreţin
sistemul imunitar şi chiar reduc posibilitatea dezvoltării bolilor oncologice. Dar
şi ţin din scurt „duşmanii” : stafilococii, proteia, streptococii, ciupercile
din familia Candida.
Uneori sub influenţa factorilor externi acest echilibru este perturbat –
numărul bacteriilor “folositoare” se reduce, iar microbii nocivi încep a
gospodări prin intestin – se dezvoltă o stare sub denumirea de „disbacterioză”.
Disbacterioza – nu este o boală independentă, ci o manifestare a altor
afecţiuni sau oricăror alte neplăceri în organism. Această stare poate însoţi
gastrita, pancreatita şi alte boli ale organelor digestive, la fel poate fi şi
o consecinţă a unei infecţii intestinale suportate, sau se poate dezvolta în
urma administrării îndelungate a antibioticelor. Un impuls în dezvoltarea
disbacteriozei poate servi chiar şi schimbarea regimului alimentar uzual, fapt ce
se întâmplă deseori în timpul călătoriilor peste hotare. Pentru asemenea cazuri
există chiar şi un termen special – „diareea călătorilor” .
Disbacterioza poate fi bănuită în cazul prezenţei unor aşa simptome precum,
balonarea, diarei, constipaţii, miros din gură, greaţă, reacţii alergice la
produse inofensive. În aşa caz, cel mai corect este să vă adresaţi la
gastroenterolog. Medicul vă va îndrepta la analiza bacteriologică a maselor
fecale şi, în caz de necesitate, la alte investigaţii ale tractului
gastrointestinal. Dacă disbacterioza se va confirma, o să vi se prescrie tratament
– dietă, probiotice (microbi „folositori” sub formă de praf şi capsule), dar
posibil şi antibiotice, pentru a distruge locuitorii nocivi din intestin. Neapărat
se va desfăşura o terapie, orientată asupra bolii – cauzei disbacteriozei.
Peste un anumit timp (de regulă cîteva luni) o să
vă eliberaţi de neplăcerile cu sănătatea şi veţi putea din nou să vă bucuraţi
de viaţă.
Cauzele
Disbacterioza nu se dezvoltă la oamenii sănătoşi,
fiind un semnal specific al problemelor din organism.
La dezvoltarea disbacteriozei pot duce diferite
cauze:
- administrarea nesupravegheată
a antibioticelor; - infecţiile intestinale suportate (dizenteria, salmoneloza);
- afecţiunile organelor digestive (gastrita, boala ulceroasă, bolile
intestinale, pancreatita, litiaza biliară); - operaţiile la stomac şi intestin;
- dezechilibrarea alimentaţiei (prevalarea în alimentaţie a produselor
făinoase, picante, grase, lipsa unei cantităţi suficiente de hrană
vegetală şi produse acido-lactice); - scăderea forţelor de protecţie ale organismului.
În cazul disbacteriozei în intestin apar bacterii
nocive şi ciuperci (de exemplu, ciupercile din familia Candida), iar numărul
microorganismelor folositoare se reduce, ceea ce duce la dereglarea digestiei.
Fără tratament în peretele intestinului se dezvoltă treptat procese
inflamatorii (colita), boala progresează.
Disbacterioza de lungă durată se caracterizează prin dereglarea absorbţiei
vitaminelor, grăsimilor, altor componenţi alimentari, fapt ce duce la scăderea
greutăţii, anemiei.
Manifestările cele mai frecvente ale bolii sunt: umflarea abdomenului,
dureri abdominale, diarei dese, constipaţii şi scaun neregulat (diarei şi
constipaţii alternante).
Diagnosticul
Diagnosticul şi tratamentul disbacteriozei se
efectuează de gastroenterolog. Pentru confirmarea diagnosticului este necesară
analiza bacteriologică a maselor fecale. În calitate de investigaţii
suplimentare de către medic pot fi indicate:
- Gastroscopia;
- Irigoscopia — examenul radiografic al
intestinului, prin umplerea lui preliminară cu o substanţă contrastă; - Rectosigmoidoscopia – se examinează un sector din intestin (până la 30 cm) cu ajutorul unui
aparat special (rectoscop), introdus în anus ; - Colonoscopia – investigaţie similară rectosigmoidoscopiei, dar se
examinează un sector al intestinului cu lungimea de până la un metru.
Tratamentul
Componentele de bază ale tratamentului sunt:
- res
pectarea dietei. În alimentaţie
se introduc neapărat produse acido-lactice, îmbogăţite cu bifidobacterii
vii.
pectarea dietei. În alimentaţie- antibioticele sau bifidobacteriile sunt prescrise în unele cazuri
pentru inhibarea bacteriilor nocive din intestin;
- preparatele speciale, care normalizează componenţa microflorei
intestinale (bifi-form, bifidumbacterin, bificol, hilac, linex şi altele);
Tratamentul, de regulă, permite
restabilirea unei digestii normale în decurs de două luni.
Din păcate, tratamentul de succes al disbacteriozei intestinale nu
garantează un rezultat pe viaţă. Microflora intestinală este foarte sensibilă
la factorii externi şi reacţionează la diferite nereguli ale organismului uman.
Pentru a diminua riscul de dezvoltare al disbacteriozei este necesar să luaţi
antibiotice, doar conform unor indicaţii stricte, să trataţi la timp bolile de
răceală şi afecţiunile tractului gastrointestinal.
Priorităţile metodicilor clinicii «TerraMed»
- Investigaţie complexă
- Determinarea acidităţii (Ph-metria) în 5 puncte
- Gastroscopia în stare de somn medicamentos
- Panoul gastric.