Laptele matern conţine toate substanţele nutritive pentru copil, şi anume în cantităţi optime, adaptat la nevoile particulare ale sistemului digestiv al
nou-născutului, deoarece se elimină de către organismul mamei la „comanda
individuală”.
Laptele matern, conţine acele substanţe ce
ajută la protecţia copilului de diferite boli, până când se formează sistemul
lui imunitar, protejându-l şi de alergii,
fapt ce este deosebit de important în zilele noastre. Formulele de lapte
praf, nu pot asigura acest lucru, deoarece în laptele matern se conţin acele
componente nutritive, care nu pot fi sintetizate artificial.
Conţinutul laptelui matern se va schimba odată
cu creşterea copilului, în corespundere cu necesităţile sale.
În primele ore de după naştere se formează
colostrul, mai apoi glanda mamară secretă laptele de tranziţie. Producerea
laptelui matur începe de obicei în cea de a doua sau a treia săptămînă după
naştere.
Laptele matern este foarte necesar copilului
în prima jumătate a anului, iar în mod special în primele 3 – 4 luni. Colostrul
este foarte important, el este un lichid produs de glandele mamare în primele ore şi zile după naştere, este
bogat în vitamine, fermenţi, substanţe minerale şi creează condiţiile necesare
pentru formarea biocenozei intestinale corecte (cu lactobacil bifidus). Laptele
matern se asimilează foarte bine şi uşor de către nou-născuţi. Dezvoltarea fizică, emoţională şi mentală
depinde foarte mult de faptul cum veţi alimenta copilul. Laptele matern este
specific. Laptele matern conţine nutrienţi ce contribuie la dezvoltarea
creierului copilului, în timp ce laptele de vacă ori cel de capră este îndreptat
mai mult spre creşterea fizică, adică greutatea copilului. Nu în zadar, copii
din primul an de viaţă sunt numiţi sugari – cel mai mult ei au nevoie de
laptele matern, sânul matern. Dar din păcate, primesc acest lapte matern tot
mai puţini copii. Posibil, cauza constă însuşi în veacul nostru tumultuos. În
acelaşi timp, foarte des mamele tinere nu sunt predispuse din punct de vedere
psihologic spre alăptare, fapt ce influenţează pozitiv producerea laptelui matern.
Odată cu alăparea la sîn, copilului i satisface
nu doar necesitatea nutritivă, dar şi reflexul de sugere, care se formează încă
în uterul mamei şi în mod special necesitatea în comunicare. Sugerea pentru noul-născut este şi necesitate
şi o plăcere, care nu sunt legate direct cu senzaţia de foame. Datorită sugerii
copilul îşi dezvoltă mandibulele,
muşchii gurii şi limba. Lucrul acesta este foarte important mai apoi pentru
formarea vorbirii. Copiii care au fost puşi la piept foarte devreme, mai activ
se formează toate sistemele organismului, inclusiv şi sistemul nervos. Aceşti copii îşi întrec semenii săi în
dezvoltarea intelectuală şi cea emoţională.
În ultimii ani tot mai mulţi specialişti şi medicii practicieni
sunt de părere că copiii trebuie să fie alimentaţi la cerere, adică să fie
alăptat atunci când îi este foame, dar nu după un grafic sever. Foamea – este o
senzaţie nouă pentru copil, în burta mamei el practic nu avea acest sentiment.
Sistemul gastrointestinal abia începe să se dezvolte. Atunci când intervalele
între alăptări sunt mari, copilul suge cu spor, înghite aer, mănâncă mai mult
şi îi este greu să digere o cantitate mare dintr-o dată. În acest caz copilul
are probleme cu burtica şi devine
agitat.
Încercaţi să alăptaţi copilul câte puţin, dar
mai des. Metoda alăptării libere a nou- născuţilor în maternitate este posibilă
atunci când mama are accesul nelimitat la copilul său, dar pentru aceasta ea
trebuie să fie în acelaşi salon cu copilul.
Laptele matern se asimilează bine, copilul nu poate mânca mai mult decât
necesită, mult mai complicat este atunci când copilul este hrănit artificial, mamele
adesea nici nu îşi închipuie ce este aceasta.
În prezent mai mult de 30% de copii „practic
sănătoşi” de vârstă mică au o cantitate scăzută a bifido bacteriilor în
intestin. Lucrul acesta este strâns legat de alăptare. Alimentarea copilului cu
componenţi artificiali încalcă formarea
microflorei normale a intestinului cu toate consecinţele ce urmează. De aceea, încercaţi să puneţi cât mai repede
copilul la sân şi să începeţi alăptarea. Iniţierea timpurie a alăptării mai are
o prioritate – lucrul acesta diminuează posibilitatea acţiunii toxice a
bilirubinei, care este mărită la copii cu icter.
Nu mai puţin important este şi faptul hrănirii copiilor cu biberonul. Dar
mecanismul sugerii din biberon şi cel direct de la piept este absolut diferit. Atunci
când copilul suge din biberon se dezvoltă mai mult muşchii obrajilor, iar când
suge direct de la sînul mamei se dezvoltă limba. Atunci când copilul lucrează
cu obrăjorii este mai uşor şi el începe să înţeleagă acest lucru foarte repede.
De aceea după biberon, bebeluşul nu prea doreşte să sugă pieptul. În consecinţă,
apare problema scăderii volumului laptelui, crăpături ale mameloanelor,
blocarea laptelui cu necesitatea ulterioară de scurgere. Iar copilul este
trecut la alimentaţia artificială.
Încercaţi să nu evitaţi alăptarea. Atunci când
apar probleme cu alimentarea – consultaţi un specialist înainte de a întrerupe
alăptarea.
A alăpta este foarte uşor, practic şi econom:
hrana pentru copil este permanent la îndemână, este permanent de calitate bună,
la temperatura necesară şi de consistenţa necesară. Fiind în acelaşi salon cu copilul nou-născut,
dumneavoastră aveţi posibilitatea să fiţi permanent în contact cu el, să aveţi
grijă de el, să-l ajutaţi, în caz de necesitate. Fiind la sînul mamei copilul se simte mai
protejat şi mai liniştit, decât atunci când este într-o încăpere necunoscută,
fiind singur în faţa unei lumi noi şi cu oameni absolut străini.