Citomegalovirusul şi sarcina

Infecţia cu citomegalovirus (CMV) –
afecţiune, provocată de un virus din familia virusurilor herpetice. Odată ce vă infectaţi cu acest virus, nu o să mai
puteţi scăpa de el. Faţă de virusul citomegalovirus nu se formează imunitate!   Însă, numărul acutizărilor infecţiei date în
organism poate fi redus.

O sursă principală a infecţiei cu citomegalovirus este persoana bolnavă, la
care în momentul curent are loc agravarea acestui proces. Căile de transmitere
a citomegaloviruslui sunt la fel ca şi la virusul herpes (aceşti viruşi fac
parte din aceeaşi familie), deci:

·                    pe cale
aeriană şi capilară,

·                    sexuală,

·                    de
contact,

·                    intrauterină
(transplacentară).

Citomegalovirusul în perioada
sarcinii

Pericolul virusului pentru
organismul gravidei, îndeosebi pentru făt, prezintă decurgerea acută a
infecţiei cu citomegalovirus (CMV), adică contaminarea primară în timpul
sarcinii.

Infectarea de la o persoană bolnavă cu infecţie acută cu  citomegalovirus – pentru gravide este una
dintre cele mai rele alternative, deoarece din cauza lipsei anticorpilor în sînge,
virusul neatenuat  trece destul de uşor
prin placentă, acţionând distrugător asupra fătului (infectarea fătului are loc
în 40-50% cazuri).

Agravarea purtării ascunse a virusului sub influenţa factorilor, ce slăbesc
imunitatea (de exemplu, prezenţa afecţiunilor asociate, administrarea
preparatelor ce inhibă imunitatea), prezintă o situaţie mai puţin
periculoasă.  Dat fiind că, în lupta cu
virusul intră anticorpii prezenţi deja (IgG care au fost dintotdeauna în cazul
purtării ascunse a virusului), însuşi virusul devine slăbit, ceea ce reduce
gradul de penetrare prin placentă şi acţiunea agresivă asupra fătului
(infectarea fătului are loc doar în 1-2% cazuri).

Există o anumită dependenţă
între gradul acţiunii nefaste a virusului asupra fătului şi termenul sarcinii.
Deci, spre exemplu, la infectarea fătului în termeni precoci de sarcină, există
o mare probabilitate de avort spontan sau de anomalii în dezvoltarea copilului.

La infectarea în termeni tardivi, nu se observă malformaţii în dezvoltarea
fătului, dar destul de fracvent apare polihidraminoza  în sarcină, se observă naşterea prematură şi
aşa-numita „citomegalie înnăscută” la nou-născut.

Copilul cu citomegalie

Pentru copilul cu citomegalie înnăscută este specifică prezenţa icterului,
mărirea dimensiunilor ficatului, splinei, hemoglobina scăzută (anemie) şi alte
modificări în analiza sîngelui, la fel se remarcă, afecţiuni severe ale
sistemului nervos central, afectarea văzului şi auzului.

 Detectarea anticorpilor IgG  la copil
în primele trei luni după naştere, nu se consideră un criteriu de citomegalie
înnăscută, dacă mama lui este purtătoare ascunsă a virusului, întrucât aceşti
anticorpi i s-au transmis de la mamă în timpul naşterii şi după trei luni ei
vor dispărea de sine stătător. Însă, depistarea anticorpilor IgM la copil
serveşte drept dovadă de prezenţă a unui stadiu acut de infecţie cu CMV.

Simptomele

Faza acută a infecţiei cu citomegalovirus se poate manifesta la gravidă
prin aparenţe uşoare  asemănătoare celor
gripale, cu febră moderată, astenie generală, care sunt destul de răspîndite şi
pentru multe alte infecţii respiratorii.

Diagnosticul şi profilaxia

După pătrunderea excitantului în organism imediat încep să se producă anticorpi
(imunoglobuline) împotriva citomegaloviruslui, ceea ce în majoritatea cazurilor
nu permite infecţiei să provoace un proces acut şi duce doar la purtarea
ascunsă de viruşi (asimptomatică), care timp îndelungat nu se poate manifesta deloc.
Detectarea anticorpilor cu determinarea imunoglobulinelor specifice IgM şi IgG
la citomegalovirus constituie o metodă principală pentru depistarea infectării.
Pentru IgM în fişa de însoţire a probei de laborator se prezintă caracteristica
calitativă: „pozitiv” sau „negativ”, iar pentru IgG în rezultat se indică
titrul de anticorpi (caracteristica cantitativă).