Infecţia cu citomegalovirus (CMV) –
afecţiune, provocată de un virus din familia virusurilor herpetice. Odată ce vă infectaţi cu acest virus, nu o să mai
puteţi scăpa de el. Faţă de virusul citomegalovirus nu se formează imunitate! Însă, numărul acutizărilor infecţiei date în
organism poate fi redus.
O sursă principală a infecţiei cu citomegalovirus este persoana bolnavă, la
care în momentul curent are loc agravarea acestui proces. Căile de transmitere
a citomegaloviruslui sunt la fel ca şi la virusul herpes (aceşti viruşi fac
parte din aceeaşi familie), deci:
· pe cale
aeriană şi capilară,
· sexuală,
· de
contact,
· intrauterină
(transplacentară).
Citomegalovirusul în perioada
sarcinii
Pericolul virusului pentru
organismul gravidei, îndeosebi pentru făt, prezintă decurgerea acută a
infecţiei cu citomegalovirus (CMV), adică contaminarea primară în timpul
sarcinii.
Infectarea de la o persoană bolnavă cu infecţie acută cu citomegalovirus – pentru gravide este una
dintre cele mai rele alternative, deoarece din cauza lipsei anticorpilor în sînge,
virusul neatenuat trece destul de uşor
prin placentă, acţionând distrugător asupra fătului (infectarea fătului are loc
în 40-50% cazuri).
Agravarea purtării ascunse a virusului sub influenţa factorilor, ce slăbesc
imunitatea (de exemplu, prezenţa afecţiunilor asociate, administrarea
preparatelor ce inhibă imunitatea), prezintă o situaţie mai puţin
periculoasă. Dat fiind că, în lupta cu
virusul intră anticorpii prezenţi deja (IgG care au fost dintotdeauna în cazul
purtării ascunse a virusului), însuşi virusul devine slăbit, ceea ce reduce
gradul de penetrare prin placentă şi acţiunea agresivă asupra fătului
(infectarea fătului are loc doar în 1-2% cazuri).
|
Există o anumită dependenţă
între gradul acţiunii nefaste a virusului asupra fătului şi termenul sarcinii.
Deci, spre exemplu, la infectarea fătului în termeni precoci de sarcină, există
o mare probabilitate de avort spontan sau de anomalii în dezvoltarea copilului.
La infectarea în termeni tardivi, nu se observă malformaţii în dezvoltarea
fătului, dar destul de fracvent apare polihidraminoza în sarcină, se observă naşterea prematură şi
aşa-numita „citomegalie înnăscută” la nou-născut.
Copilul cu citomegalie
Pentru copilul cu citomegalie înnăscută este specifică prezenţa icterului,
mărirea dimensiunilor ficatului, splinei, hemoglobina scăzută (anemie) şi alte
modificări în analiza sîngelui, la fel se remarcă, afecţiuni severe ale
sistemului nervos central, afectarea văzului şi auzului.
Detectarea anticorpilor IgG la copil
în primele trei luni după naştere, nu se consideră un criteriu de citomegalie
înnăscută, dacă mama lui este purtătoare ascunsă a virusului, întrucât aceşti
anticorpi i s-au transmis de la mamă în timpul naşterii şi după trei luni ei
vor dispărea de sine stătător. Însă, depistarea anticorpilor IgM la copil
serveşte drept dovadă de prezenţă a unui stadiu acut de infecţie cu CMV.
Simptomele
Faza acută a infecţiei cu citomegalovirus se poate manifesta la gravidă
prin aparenţe uşoare asemănătoare celor
gripale, cu febră moderată, astenie generală, care sunt destul de răspîndite şi
pentru multe alte infecţii respiratorii.
Diagnosticul şi profilaxia
După pătrunderea excitantului în organism imediat încep să se producă anticorpi
(imunoglobuline) împotriva citomegaloviruslui, ceea ce în majoritatea cazurilor
nu permite infecţiei să provoace un proces acut şi duce doar la purtarea
ascunsă de viruşi (asimptomatică), care timp îndelungat nu se poate manifesta deloc.
Detectarea anticorpilor cu determinarea imunoglobulinelor specifice IgM şi IgG
la citomegalovirus constituie o metodă principală pentru depistarea infectării.
Pentru IgM în fişa de însoţire a probei de laborator se prezintă caracteristica
calitativă: „pozitiv” sau „negativ”, iar pentru IgG în rezultat se indică
titrul de anticorpi (caracteristica cantitativă).
Imunoglobulinele de clasa M (IgM) denotă o infecţie curentă – primară sau
recidivantă.
Dacă în
rezultatul analizei este indicat IgM – „pozitiv”, aceasta înseamnă, că a avut
loc infectarea primară sau trecerea infecţiei latente (pasive) în infecţie
activă, formă maladivă, în aşa caz poate fi posibilă infecţia intrauterină
– conceperea unui copil este interzisă. Prin urmare, este necesar de stabilit nivelul
anticorpilor IgM prin metoda cantitativă la fiecare 10-14 zile, pentru a afla
în ce fază este infecţia. Căderea rapidă a titrului IgM denotă infectarea
recentă sau acutizarea, iar cea lentă indică că faza activă a infecţiei a trecut.
Dacă în rezultatul analizei este indicat IgM – „negativ”, aceasta semnifică
că infectarea cu citomegalovirus s-a produs cel puţin cu 1 lună mai înainte de
momentul diagnosticării, dar nu exclude absolut trecerea infecţiei din fază
latentă în activă. În acest caz infecţia
intrauterină este puţin probabilă.
Imunoglobulinele de clasa G (IgG) se detectează atât în cazul infecţiei
citomegalovirale latente, cât şi la acutizarea ei sau la infectarea primară.
Depăşirea indicilor, indicaţi în formularul de laborator semnifică prezenţa infecţiei cu CMV. Este posibilă
infecţia intrauterină, însă probabilitatea apariţiei sale este necunoscută.
Dacă titrul IgG se află în limitele indicilor indicaţi în
formularul de laborator, aceasta înseamnă că infecţia cu CMV nu a fost
detectată, sau că infectarea a avut loc în decursul a 3-4 săptămâni anterioare.
Infecţia intrauterină nu este posibilă, cu excepţia cazurilor prezenţei
concomitente a titrului IgM.
Dacă o persoană nu a fost niciodată infectată cu
citomegalovirus, atunci titrul IgG va fi mai mic de indicele indicat în
formularul analizei. Aceasta semnifică o probabilitate foarte înaltă de
infectare cu citomegalovirus în timpul sarcinii. Femeile, la care lipseşte
titrul IgG, fac parte din grupul de risc.
În urma infectării primare cu CMV anticorpii IgG rămân în
sînge pentru toată viaţa. Trecerea infecţiei cu citomegalovirus din formă
latentă în activă pe fundalul imunităţii scăzute în timpul sarcinii este
posibilă în cazul prezenţei titrului IgG. După infectarea primară sau
activizarea procesului infecţios titrii IgG cresc (se măresc de 4 şi mai multe
ori comparativ cu nivelul iniţial), apoi scad foarte lent.
Probabilitatea
infectării fătului.
Probabilitatea infectării fătului depinde direct de
concentraţia virusului în sînge. Iar concentraţia virusului se determină prin
nivelul anticorpilor de protecţie: cu cât mai mulţi anticorpi, cu atât este mai
mică concentraţia virusului. Persoanele infectate pentru prima dată cu
citomegalovirus, nu posedă anticorpi, de aceea concentraţia virusului este
foarte înaltă şi prin urmare, infectarea fătului este extrem de probabilă.
Purtătorii de citomegalovirus posedă anticorpi şi din acest motiv concentraţia
virusului în sînge este mai mică.
Profilaxia
transmiterii şi contagierii cu infecţia citomegalovirală este izolarea
bolnavilor în fază acută a procesului, atît de la nou-născuţi cît şi de la
gravide.