Dacă femeia nu este însărcinată,
atunci prezenţa chlamydiilor în organismul ei este practic asimptomatică. Locul lor preferat de trai – colul uterin (mai exact,
mucoasa canalului cervical). Anume acolo ele se situează în colonii, adică nu
sunt întâlnite pe toată lungimea. De acest fapt sunt legate cazurile atât de frecvente
cînd un medic recoltează frotiul bacteriologic din canalul cervical şi în el
sunt depistate chlamydii, iar un alt medic peste o zi de asemenea recoltează
frotiul şi a doua oară nu mai sunt
depistate chlamydii. Iată de ce, însemnătatea diagnostică a frotiului la infecţia cu Chlamydia este destul de redusă – aproximativ 30%.
Simptomele
În timpul agravării procesului infecţios, femeile acuză diferite plîngeri, în
dependenţă de nivelul răspîndirii a infecţiei genitale cu Chlamydia.
La detectarea chlamydiilor în colul uterin pot fi eliminări nesemnificative
din vagin, însoţite de dureri sau
senzaţii moderate de tensiune (tragere în partea de jos a abdomenului, ceea ce
este caracteristic la acutizarea locală a procesului (în cazul formei cronice,
dureri practic nu sunt deloc). Dacă infecţia se răspîndeşte mai sus (cavitatea
uterină, trompele uterine), atunci durerile sunt mai pronunţate, pentru că, de
exemplu, poate începe inflamarea anexelor
uterului.
Acutizarea infecţiei cu Chlamydia
este deosebit de periculoasă în timpul sarcinii, întrucît poate duce la
complicaţii de diversă tipologie.
Complicaţii posibile:
- în perioadele iniţiale de sarcină sunt posibile avorturi
spontane; - în perioadele tardive ruperea timpurie a apei şi
naşterea prematură; - în timpul
naşterii este înaltă probabilitatea infectării fătului (conjunctivite,
faringite, otite şi chiar pneumonii).
Diagnosticul
clamidiozei
O metodă mai informaţională este considerată analiza sîngelui
la anticorpii Chlamydia (imunoglobuline).
Dacă este depistată o concentraţie nesemnificativă a acestor anticorpi,
atunci merge vorba despre purtarea cronică a chlamydiilor. Dacă concentraţia
este înaltă – are loc acutizarea infecţiei cu Chlamydia.
Diagnosticul „clamidioză” este justă la confirmarea acesteia prin două
metode principial diferite de diagnosticare: frotiul bacteriologic
(microscopie) şi testul de sînge pentru a determina anticorpii împotriva
Chlamydiei (metoda biochimică). Doar atunci când titrul (concentraţia)
anticorpilor este mare( înalt,crescut) şi/sau la prezenţa acuzelor specifice
acestei infecţii, este indicat un curs de tratament.
Cifrele trebuie să fie divizibile, adică mai mari sau mai mici de două ori,
comparativ cu cea anterioară (IgA 1:40 şi IgG 1:80).
Dubioase şi nefaste sunt titrurile 1:5 şi mai mici. Cifrele IgG crescute denotă faptul că procesul este
de formă cronică. În acest caz tratamentul este indicat în cazul prezenţei
anumitor plîngeri, sau în cazul când, până la acest moment, persoana nu a
primit tratament pentru infecţia dată.
Cifrele IgA crescute, preponderent, sunt întâlnite în cazul unui proces
acut (infectare iniţială) sau în cazul acutizării cronice, care necesită
tratament.
Ce facem în cazul analizei pozitive?
Trebuie să ţinem minte că, actualmente practic nu există metode sigure la
100%, inclusiv şi metoda ELISA (analiza imuno-enzimatică) nu este o excepţie.
Destul de des se întâlnesc rezultatele „fals pozitive” – de aceea este necesar
de făcut fie analize repetate sau de aplicat metode principial diferite.
Acestea pot fi:
· recoltarea
frotiurilor pentru metoda IFD (examinarea cu ajutorul microscopului
luminescent) – unde la fel pot fi rezultate „fals pozitive”,
· analiza
sîngelui prin metoda PCR (în baza principiului ingineriei genetice
· studierea
ADN-ului sau a fragmentelor sale) –
actualmente veridicitatea acestei metode este foarte înaltă.
În căutarea unui diagnostic just, deseori, totul poate depinde fie de
posibilităţile financiare ale pacienţilor, sau de echiparea insuficientă a unui
anumit laborator. Cu cât mai puternice sunt forţele organismului, cu atât mai
mică este probabilitatea infectării cu Chlamydia. În caz de ceva, vă paşte doar
pericolul de a fi „purtător”, pentru dvs. aceasta nu este periculos (în analiza
sîngelui se vor detecta doar IgG cu
titruri mici).
Se consideră optimal, dacă va fi investigată concomitent toată familia
(toate persoanele cointeresate, inclusiv copiii), deoarece în acest caz se
poate determina, cine şi în ce stadiu se află şi se poate monitoriza
eficacitatea tratamentului.
În
majoritatea cazurilor excitanţii afecţiunilor de ureaplasmă şi micoplasmoză nu
se manifestă în nici un mod (purtare ascunsă de bacterii) şi doar în cazul
acutizării procesului provoacă complicaţii în sarcină similare cu cele ale chlamydiilor
şi infectarea fătului. Din acest motiv, la examinarea femeilor, care în trecut
au avut problemele susmenţionate, se recoltează frotiul şi sîngele, cel puţin
pentru aceşti trei excitanţi. Apropo, cercetările au demonstrat că
administrarea contraceptivelor hormonale, reduce riscul infectării cu Chlamydia,
acest efect este legat de mărirea proprietăţilor mucoasei cervicale (se
micşorează penetrabilitatea ei pentru bacterii). După cum s-a menţionat mai
sus, clamidioza este periculoasă pentru femeile însărcinate.
Ce să facem totuşi dacă la viitoarea mamă medicii au
depistat infecţia cu Chlamydia în stadiu de acutizare?
Putem să ne imaginăm placenta sub forma unui filtru
reticular, prin care nu pot trece moleculele mari (ele rămân în organismul
mamei). De aceea, în tratamentul gravidei se folosesc antibiotice, inofensive
pentru făt (deci acele care nu trec prin placentă). La ele se referă
preparatele, a căror masă moleculară este mai mare decât „capacitatea de
trecere” a capilarelor. Însă, la administrarea acestor preparate totuşi este
posibilă influenţa asupra fătului. Antibioticul acţionează, mai întâi de toate,
asupra organismului mamei, dar în timpul tratamentului el modifică schimbul de
substanţe în organism, ceea ce la rîndul său, acţionează şi asupra
metabolismului fătului.
Antibioticele
sunt indicate întotdeauna în cure scurte, pentru ca consecinţele să fie minimale.