Rubeola în sarcină

Rubeola se consideră o boală
uşoară. Mai exact, definirea acestei boli drept una ce decurge uşor , fără nici
un fel de complicaţii – este valabilă în cazul copiilor. De notat însă faptul că  rubeola în timpul sarcinii, prezintă
pericol major pentru viitorul copil.

Cauza

Virusul care declanşează rubeola se conţine în particulele
de salivă şi de mucus din nasul şi gîtul persoanelor infectate, calea de
transmitere fiind aeriană. Sursa de transmitere a acestui virus sunt în cele
mai dese cazuri –  copiii. De aceea , rata
contaminării cu acest virus a femeilor gravide care au deja un copil, creşte.
Mai ales dacă copilul frecventează grădiniţa, şcoala sau secţii sportive.  

Simptomele

Dacă
contaminarea femeii gravide are loc  în
prima săptămînă de sarcină, 80% din bebeluşi vor fi afectaţi,  în a 2-4-a săptămînă – 60%, în 5-8-a sătămînă
– 30% şi în a 9-12-a săptămână de sarcină riscul afectării fătului în curs de
dezvoltare scade pînă la 10%. Riscul dezvoltării malformaţiilor congenitale, scade
în perioada termenilor mai tîrzii de sarcină. Totuşi, chiar şi în a 5-a lună de
sarcină există probabilitatea dezvoltării unor malformaţii la1 din 10 copii.

Rubeola este periculoasă deoarece
în marea majoritate a cazurilor virusul se transmite de la mamă la făt, dăunînd
dezvoltării viitorului copil. Rubeola congenitală 
poate afecta orice organ al copilului, totuşi,  în cele mai dese cazuri virusul provoacă
triada – cataracta, surditate şi tulburări cardiace. De asemenea, rubeola
contactată în timpul sarcinii, poate provoca tulburări de sînge (anemie
hemolitică, trombocitopenie), pneumonie, greutate şi lungime sub valorile
normale la naştere.

Consecinţele foarte grave ale rubeolei asupra
fătului se manifestă de asemenea şi prin avortul spontan la 30%  din cazuri, probabilitatea naşterii  bebeluşului mort  la 20 %, decesul nou-născutului  la naştere la 20%. Rata frecvenţei copiilor
născuţi morţi este de 10% dacă contaminarea are loc în primul trimestru de
sarcină, 5%  dacă contaminarea are loc în
trimestrul doi  şi scade pînă la 2% – în
trimestrul trei. Rubeola congenitală reprezintă cauza decesului la 20% din
cazuri din numărul total al copiilor decedaţi din cauza infecţiilor
intrauterine.

Femeia
care a suferit de  rubeolă în copilărie
şi a fost vaccinată contra acestui virus, este imună la rubeolă şi poate să nu-şi
facă nici o emoţie pentru fătul său. Dacă totuşi, femeia gravidă nu ştie dacă a
fost vreodată  bolnavă de această maladie
şi nu şi nu a primit vaccinul contra rubeolei, atunci ea trebuie să facă testul
de sînge la anticorpi împotriva virusului rubeolei (Rubella virus).

Prezenţa
anticorpilor de tip IgG  prezintă dovada
contactării cu virusul rubeolei în trecut. Un titru ( nivel, indicator) pozitiv
(crescut) de anticorpi de tip IgG demonstrează faptul că aveţi imunitate specifică
împotriva acestei infecţii. În felul acesta, pe parcursul sarcinii fătul va fi
protejat de o potenţială infectare cu virusul rubeolei. Excepţie face prezenţa
titrului anticorpilor de tip Ig M, 
indicat în tabelul de mai jos cu valorile de referinţă (indicatorii
normei), dovada lipsei imunităţii împotriva virusului rubeolei. În acest caz,
vaccinarea împotriva rubeolei, înainte de sarcina planificată, prezintă o
măsură absolut obligatorie. 

Imunitatea căpătată prin vaccinare se formează  printr-o contaminare sub o formă mai uşoară
cu acelaşi virus. Iată de ce, încercările de a concepe un copil pot fi reluate
la trei luni după vaccinare.

Valorile
de referinţă ale titrelor (indicatorilor) pentru anticorpii de tip IgM   trebuie de asemenea să fie indicate pe
fişele de însoţire a probei, pa care o ridicaţi de la laborator, unde aţi făcut
investigaţia. Titrul anticorpilor de tip IgM mai mic(negativ) de valoare de
normei de referinţă şi absenţa anticorpilor IgG (un titru negativ)arată că nu
aţi contactat cu virusul rubeolei pînă acum precum şi absenţa imunităţii la
rubeolă. În acest caz, trebuie neapărat sa vă vaccinaţi pînă la  sarcina planificată. Dacă titrul anticorpilor
de tip IgM este mai mare (pozitiv) decît indicatorii normei – acesta poate să
însemne că aţi contaminat recent virusul şi sunteţi în stadiul acut al bolii.
Iată de ce, trebuie neapărat să aflaţi la ce etapa a sarcinii a avut loc
infectarea. Contaminarea produsă în timpul sarcinii,  cu virusul rubeolei, este extrem de periculoasă,
deoarece virusul poate pătrunde prin placentă şi afecta dezvoltării normale a
fătului.   

Dacă femeia
însărcinată, care nu a suferit niciodată de  rubeola şi nu a făcut vaccinul împotriva
virusului respectiv, dar a contactat cu o persoană ce suferea în acel moment de
rubeolă, trebuie  să se adreseze de
urgenţă medicului –infecţionist. Medicul vă va indica testul de sînge în
dinamică la anticorpii IgM şi IgG împotriva virusului rubeolei .
Medicul-ginecolog vă va indica să urmaţi un examen ecografic (USG) amănunţit şi
să faceţi « triplu test». Dacă aceste teste dovedesc anumite abateri în
dezvoltarea copilului, poate fi indicată procedura de amniocinteză.  În dependenţă de rezultatele tuturor
investigaţiilor  veţi decide privitor la prezenţa
malformaţiilor congenitale şi întreruperea sarcinii.

Profilaxia

Tuturor
femeilor care planifică o sarcină, cu cîteva luni pînă la concepţie, se
recomandă efectuarea obligatorie a vaccinării. După vaccinare, se recomandă de
a face un test de sînge de control la anticorpii împotriva rubeolei pentru a va
asigura de prezenţa imunităţii specifice împotriva virusului respectiv.