Inseminarea artificială — una dintre tehnicile
adiţionale de reproducere asistată, ce constă în introducerea spermei
partenerului direct în uter.
În prezent există metode de laborator, care
sporesc vădit efectul introducerii spermei soţului. Centrifugele moderne de
mare viteză permit îmbunătăţirea spermei fără a dăuna celulele sexuale
masculine, curăţându-le de impurităţile nedorite. La fel în caz de necesitate,
această probă poate fi îngheţată în azot lichid, la fel ca, până la acel moment
când femeia va fi gata pentru a concepe copilul. Datorită acestei prelucrări
speciale a spermei creşte concentrarea spermatozoizilor vii, iar cei mai puţini
activi şi necalitativi sunt înlăturaţi .
În uter se introduce nu sperma proaspătă, ci un volum nu mare a mediului
nutritiv steril cu spermatozoizi, care este îmbogăţit cu un complex de proteine
şi substanţe minerale.
Recomandări pentru utilizare
Din păcate numărul familiilor care necesită
această tehnică este foarte mare.
Starea generală a sănătăţii bărbaţilor,
capacitatea pentru o viaţă sexuală normală nu este din păcate o garanţie de
succes pentru fertilizare. Un impact negativ asupra funcţiei de reproducere a
bărbaţilor îl constituie traumele organelor sexuale, bolile infecţioase –
parotida, hepatita, tuberculoza, sifilisul, gonoreea.
Supraîncălzirea permanentă ale organelor
sexuale ale bărbatului este foarte dăunătoare, la fel influenţează negativ şi
efortul emotiv sporit, abuzul de băuturi alcoolice, fumatul. În urma acestor şi altor factori nocivi
materialul seminal poate conţine o cantitate insuficientă de spermatozoizi, ori
aceştia pot avea o structură incorectă şi sunt mai puţin activi.
În felul acesta în
organele genitale ale femeii nu ajung „biomasa critică” ale spermatozoizilor
viabili, necesară pentru înfruntarea tuturor obstacolelor ce se întâlnesc în
drum spre ovul.
Inseminarea
artificială este necesară nu doar în cazurile infertilităţii masculine.
În cazurile vieţii îndelungate în cuplu în mucusul colului uterin al femeii se
produc anticorpi la componentele spermei soţului, care percep fluidul seminal
ca ceva străin şi împiedică pătrunderea spermatozoizilor în uter. Pentru
depistarea acestei forme a infertilităţii se efectuează teste biologice
încrucişate.
Ba chiar mai mult, această procedură de
inseminare este destinată în cazurile
unor anomalii anatomice şi fiziologice ale organelor sexuale ale bărbaţilor şi
ale femeilor.
Este foarte importantă alegerea corectă a
timpului şi a metodei de introducere a fluidului seminal. În fond în procesul
tratamentului prin metoda de inseminare, medicul modelează procesul natural al
conceperii copilului, face ceea ce din anumite considerente şi cauze nu poate
avea loc în cuplul fără copii.
În mediu tratamentul cuprinde 3-5 cicluri. Dacă
inseminarea artificială este ineficientă
atunci pentru cuplul în cauză, trebuie să se aplice alte tehnici de reproducere
( FIV şi ICSI).