În timpul sarcinii în organismul femeii au loc schimbări
fiziologice importante, care asigură dezvoltarea normală a fătului, pregătesc
organismul pentru naştere şi alăptare. În această perioadă, deloc uşoară, se
măreşte vădit sarcina asupra tuturor organelor şi ale sistemelor organismului
viitoarei mame, fapt ce poate duce la acutizarea diferitor maladii cronice şi
dezvoltarea complicaţiilor.
Anume din aceste considerente, este
necesar să se consulte specialiştii corespunzători şi să se efectueze
investigaţiile necesare încă în etapa planificării sarcinii. Aceasta va permite
întreprinderea tuturor măsurilor de profilaxie şi pregătirea către
naştere.
Inima
În timpul sarcinii, sistemul cardio – vascular
efectuează o activitate mai pronunţată, deoarece în organism apare circuitul
sanguin adiţional placentar. Aici circulaţia este mai sporită deoarece la
fiecare minut prin placentă trec 500 mililitri de sânge. Inima femeii sănătoase
în timpul gravidităţii se adaptează uşor la sarcinile adiţionale: se măreşte
greutatea muşchiului inimii şi circulaţia sângelui. Pentru asigurarea
necesităţilor crescânde ale fătului cu substanţe nutritive, oxigen şi ale
materialelor constructive,în organismul femeii începe să se mărească volumul de
sânge, care ajunge la maxim la cele 7 luni ale sarcinii. În loc de 4000
mililitri acum în organismul femeii circulă 5300-5500 mililitri. La gravidele
cu afecţiuni ale inimii sarcina poate provoca dezvoltarea complicaţiilor; iată
de ce la termenul de 27-28 pentru aceste gravide se recomandă spitalizarea în
maternităţile specializate.
Tensiunea arterială
Tensiunea arterială, în timpul sarcinii ce decurge
normal practic, nu se schimbă. Ba din contra, femeile care înainte de sarcină
aveau tensiunea mărită, în timpul sarcinii ea se normalizează şi este în
limitele de 100/60-130/85 mm. Lucrul
acesta este cauzat de scăderea tonusului vaselor sangvine periferice sub
influenţa progesteronului.
Dar în ultimul trimestru al sarcinii tensiunea
arterială se poate mări, atingând uneori indici foarte înalţi. Tensiunea
arterială mărită (140/90 mm şi mai mult)
este unul dintre semnele de toxicoza târzie ale gravidelor. Această
starea este foarte periculoasă şi poate duce la provocarea naşterii
urgente.
Plămânii
În legătură cu necesitatea crescândă a oxigenului
în timpul sarcinii se măreşte activitatea plămânilor. În pofida faptului, că pe
parcursul dezvoltării sarcinii diafragma se ridică în sus şi limitează
mişcările de respiraţie ale plămânilor, volumul lor creşte. Lucrul acesta are
loc din contul expansiunii cavităţii toracice
şi din contul expansiunii bronhiilor.
Mărirea volumului aerului inspirat în timpul sarcinii ameliorează
eliminarea oxigenului folosit de către făt prin placentă. Frecvenţa respiraţiei
nu se schimbă, rămâne la nivelul de 16-18 ori pe minut, mărindu-se puţin doar
spre sfârşitul sarcinii. De aceea în cazul apariţiei dificultăţilor de respiraţie ori alte
tulburări ale respiraţiei femeia gravidă trebuie neapărat să consulte
medicul.
Rinichii
Pe perioada sarcinii rinichii funcţionează cu
o intensitate sporită, deoarece ei elimină din organism produsele metabolice
ale gravidei şi ale fătului în creştere.
Cantitatea urinei eliminate variază în dependenţă de volumul lichidelor
băute. Femeia gravidă sănătoasă elimină
pe zi în mediu 1200-1600 mililitri de urină, 950-1200 mililitri se elimină în
timpul zilei, restul în timpul nopţii.
Sub influenţa progesteronului tonusul vezicii
urinare scade, fapt ce poate duce la stagnarea urinei. În aceste condiţii este
posibilă penetrarea infecţiilor în căile urinare, de aceea la femeile
însărcinate foarte des se acutizează
pielonefrita. Despre infecţia în căile urinare atestă apariţia în analiza
urinei a leucocitelor – mai mult de 10— 12 în aria vizuală.
În afară de aceasta, uterul gravidei,
îndreptându-se puţin spre dreapta poate provoca obstrucţia fluxului urinar din
rinichiul drept. În aceste cazuri se ridică riscul hidronefrozei, adică
extinderea pelvisului şi calicelor în urma acumulării mărite a urinei.
Organele sistemului digestiv
În primele 3 luni ale sarcinii la multe femei se manifestă schimbări
în organele sistemului digestiv:
- Apar
greţurile şi vărsăturile de dimineaţă (simptome ale toxicozei timpurii), - Se
schimbă senzaţiile gustative. - Apare
atracţia către anumite lucruri cu adevărat ciudate (lutul, creta).
De regulă, aceste fenomene trec spre a 3-4 lună de sarcină, uneori la termenii mai
târzii. Sub influenţa hormonilor
placentei se reduce tonusul intestinului, fapt ce provoacă constipaţii.
Intestinul este împins de uter în sus, stomacul la fel se împinge mai sus şi se
strânge, în felul acesta o parte din conţinutul acestuia nimereşte în esofag şi
duce la aciditate (mai ales în cea dea doua parte a sarcinii). În aceste cazuri
se recomandă administrarea preparatelor
antiacide (de pildă Maalox, Renni), alimentarea cu două ore înainte de somn şi
poziţia în pat cu capul mai ridicat.
Ficatul în timpul sarcinii la fel activează cu
sarcină sporită, deoarece detoxifică produsele metabolice ale femeii şi ale
fătului.
Articulaţiile
În timpul sarcinii la femei apare o anumită
instabilitate la nivelul articulaţiilor. Mai ales devine mai mobil pelvisul,
fapt ce ameliorează trecerea fătului prin el în timpul naşterii. Uneori fragilitatea articulaţiilor bazinului
este atât de pronunţată, încât are loc o uşoară discrepanţă ale oaselor
pubiene. Atunci gravida atestă dureri în
regiunea uterului, mersul de „răţuşcă”. Despre lucrul acesta trebuie informat
medicul, care va veni cu recomandările corespunzătoare necesare.
Glandele mamare
În timpul gravidităţii sînii se pregătesc
către alăptare.Ei isi modifica dimensiunile, devenind mai mari. Mameloanele se
pigmenteaza, iar areola mamara prezinta tuberculi mai accentuati. La apasare se
pot constata picaturi de colostru, fara insa sa fie un fenomen obligatoriu.
Organele genitale
Cele mai mari schimbări în timpul gravidităţii
au loc în organele genitale şi se referă cel mai mult la uter. Uterul gravidei
se măreşte permanent în volum, spre sfârşitul sarcinii înălţimea lui
atinge 35 cm în loc de
7-8 cm
pînă la sarcină, greutatea atinge 1000-1200 gr
(fără făt) în loc de 50—100 gr. Volumul cavităţii uterului către sfârşitul gravidităţii se măreşte
aproximativ de 500 ori. Schimbarea dimensiunilor uterului are loc din contul
măririi fibrelor musculare sub influenţa
hormonilor placentei. Vasele sangvine se dilată, cantitatea lor creşte, ele
parcă ar acoperi cu o plasă uterul.
Se atestă contracţii neregulate ale uterului,
care spre sfârşitul gravidităţii devin mai active şi se percep ca o
„compresie”. Aceste, aşa numite contracţii ale lui Brexston-Hicx, se consideră
normale începând cu cea dea 30 săptămână a gravidităţii, se consideră drept un
antrenament înainte de contracţiile adevărate în timpul naşterii.
Poziţia uterului se schimbă în dependenţă de
dimensiunile sale. Spre sfârşitul celei
de-a treia lună de sarcină el iese din aria bazinului, iar mai aproape de
naştere atinge subrebordul costal. Uterul este susţinut în poziţie corectă de către fibrele musculare
uterine, care se îngroaşă şi se întind în timpul gravidităţii. Durerile ce apar
în părţile abdomenului, mai ales în timpul schimbării poziţiei corpului, foarte
des sunt din cauza întinderii fibrelor musculare utrine.
Alimentarea sanguină ale organelor genitale
externe sporeşte, pe vagin şi pe labii pot apărea varice (aceleaşi varice pot
apărea şi pe membrele inferioare şi în intestinul gros).
Creştere în greutate
Creşterea fătului şi schimbările fiziologice
în organismul gravidei influenţează greutatea corpului. La femeia sănătoasă, către sfârşitul
gravidităţii greutatea se măreşte în mediu cu 12 kilograme, cu devieri de la 8
la 18 kilograme. De obicei, în prima
jumătate greutatea se măreşte cu 4 kilograme, iar în a doua parte de două ori
mai mult. Mărirea greutăţii în fiecare săptămână până la 20 săptămâni atinge
aproximativ 300+30 gr, de la 21 la 30 săptămâni — 330+40 gr şi după 30
săptămâni până la naştere — 340+30
grame. Femeile cu deficitul greutăţii de până la naştere pot lua în greutate
săptămânal mai mult.
Psihologia femeii însărcinate
În afară de schimbările fiziologice în organism, se schimbă şi starea psihologică.
Asupra atitudinii femeii ce ţine de graviditate
şi naştere au influenţă diferiţi factori, inclusiv cei sociali, etici, morali,
economici şi alţii, la fel depinde de personalitatea gravidei.
În prima jumătate a sarcinii, majoritatea femeilor
sunt preocupate mai mult de sănătatea personală, iar în a doua jumătate, mai
ales după primele mişcări ale fătului, toate gândurile şi preocupările
viitoarei mame sunt focalizate spre bunăstarea fătului. Femeia se adresează fătului cu diferite
cuvinte blânde, ea visează, atribuindu-i diferite particularităţi deosebite. În
afară de aceasta, mai multe femei în mod conştient renunţă la diferite
tabieturi şi obiceiuri în favoarea maternităţii.
Femeile gravide au un anumit
nivel de hiper-constientizare si anxietate crescuta. În această perioadă femeia poate fi
preocupată de schimbările în exteriorul ei, pierderea atractivităţii, relaţiile
cu soţul.
Rudele apropiate (mai ales soţul) trebuie să
devină un sprijin emoţional bun pentru gravidă şi să depună tot efortul creării
confortului psihologic. În cazul stărilor de anxietate şi depresie vădite ale
gravidei, se recomandă consultarea medicului specialist.