Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă (AR) —
boală cronică sistemică a ţesutului conjunctiv preponderent cu afectarea
progresivă a articulaţiilor periferice, cu lezarea organelor interne (rinichilor,
plămînilor şi etc.).

Afecţiunea
se poate dezvolta la orice vârstă, puţin mai des la femei, cu  evoluţie rapidă şi progresivă.

Simptomele
AR:

• Redoare (mobilitate limitată) matinală în
  articulaţii de la 30-60 minute şi mai mult;  
• umflarea treptată,
  persistentă a articulaţiilor mici ale mîîinii şi labei piciorului,implicarea în
  procesul altor articulaţii;
• afectarea simetrică
  a articulaţiilor ( adică ambele articulaţii din partea dreaptă şi stînga a
  corpului);
• dureri permanente
  în articulaţiile inflamate;
• pe parcursul mai
  multor ani se formează deformări tipice în articulaţiile mici ale mîinii şi
  tălpii, cu dezvoltarea subluxaţiilor, atrofiei muşchilor mîinii, membrelor;
• în cazul
  activizării înalte a artritei în regiunea treimii superioare a cubitusului  se formează formaţiuni compacte subcutanate –
  „noduli reumatoizi”.
• scăderea considerabilă
  a forţei musculare;

AR este o consecinţă a
dereglărilor evolutive (auto-agresiunii) imunopatologice în organismul omului.

Factorii
care provoacă dezvoltarea AR:

• suportarea unei
  infecţii viro-bacteriene  ;
• acutizarea
  focarelor cronice ale infecţiei;
• situaţiile de
  stres;
• eforturile fizice;
• hipotermia;
• traumele
  articulaţiilor.

 Zona
de afectare:

• articulaţiile
  proximale interfalangiene, metacarpofalangiene şi metatarsofalangiene ale mîinii
  şi tălpilor;
• articulaţiile
  genunchilor, articulaţiile coxofemurale şi talocrurale;

Diagnosticul
AR:

• evaluarea simptomelor
  clinice de către medic;  
• examen radiologic al articulaţiilor mîinii şi
  tălpilor;  
• investigaţia de
  laborator.

Profilaxia
AR:

• evitarea răcelilor;
• reducerea efortului
  fizic asupra articulaţiilor;
• practicarea
  raţională a sportului.

Criterii diagnostice ale artritei reumatoide  (ACR/EULAR,
2010)
 

Prezenţa
a 6 din 10 puncte
denotă o anumită artrită reumatoidă.  

Abrevieri: CCP– anticorpi
antipeptide ciclice citrulinate, FR– factor reumatoid, VSH– viteza de sedimentare a hematiilor.  

Notă:

1. Criteriile se aplică la pacienţii cu sinovită
(umflarea) măcar a unei articulaţii, care nu poate fi explicată prin alte
afecţiuni, de exemplu Lupus Eritematos Sistemic, podagră şi psoriazis.

2. Articulaţiile mari –
humerale, cubitale, coxofemurale, ale genunchilor şi  articulaţiile talocrurale. Articulaţiile mici
– metacarpofalangiene, proximale interfalangiene, metatarsofalangiene 2-5,
articulaţia interfalangiană a degetului mare şi mediocarpiană.

4.
Slab + testele – mărirea de 3 ori a nivelului normal şi mai jos. Înalt +
testele – mărirea peste 3 ori a nivelului normal.

Criterii diagnostice ale artritei reumatoide  (ACR
-1987)

1.   Mobilitate redusă
matinală cu o durată de cel puţin 1 oră.  

2.   Tumefacţia ţesuturilor
moi.  

3.   Artrita mîinilor,  artrita a 3 şi mai
multe articulaţii – proximale interfalangiene, metacarpofalangiene sau
radiocarpiene.

4.    Artrită
simetrică, implicarea concomitentă a zonelor articulare similare în ambele
părţi ale corpului.

5.    Noduli
reumatoizi, noduli subcutanaţi la suprafaţa proeminenţelor osoase  pe părţile extensibile sau în aproprierea
articulaţiilor.

6.    Factorul
reumatoid al serului sanguin.

7.   Modificări
radiografice caracteristice:  osteoporoză
juxtaarticulară şi/sau eroziuni în articulaţiile afectate.

Pentru diagnostic trebuie să fie prezente minim
patru din aceste şapte criterii; criteriile 1-4 trebuie să persiste nu mai
puţin de 6 săptămâni.