Ortopedie – confecționarea vinirilor, coroanelor, punților dentare, protezelor mobile.

Ortopedie – confecționarea vinirilor, coroanelor, punților dentare, protezelor mobile

Ortopedie

Stomatologia ortopedică – compartiment al stomatologiei care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul dereglării integrității și funcției sistemului stomatognat prin intermediul protezelor și aparatelor de reglare.
Baza stomatologiei ortopedice o constituie restaurarea și protezarea dentară. Restaurarea dentară reprezintă o variantă de protezare în care defectul dentar se umple cu un material contemporan și i se dă un aspect inițial. Însuși protezarea (dintelui pierdut) poate fi diferită atît după metodologie și tehnologie, cît și după materialele utilizate. Metoda de protezare se selectează individual fiecărui pacient și depinde de mulți factori. Din această cauză pentru alegerea corectă metodei de protezare este foarte importantă colaborarea dintre medic și pacient.
Stomatologia ortopedică se mai ocupă și cu corecția aspectului exterior al pacientului, adică rezolvă întrebările stomatologiei estetice.
La momentul dat protezarea dentară se împarte în 3 grupuri mari: fixă, mobilizabilă și condițional-mobilizabilă.

I. Protezare fixă

Protezare dentară fixă – înlocuirea unui sau a mai multor dinți cu ajutorul protezelor fixe. Aceste proteze pot fi confecționate din diferite materiale și prin diferite tehnologii, ceea ce-i comun pentru ele este faptul că aceste proteze nu se pot înlătura de sinestătător.
Protezarea fixă include următoarele tehnologii:

· Microprotezarea (incrustații, vinire);

· Coroane dentare de înveliș;

· Punți dentare;

· Protezarea pe implante.

Protezarea fixă se utilizează în rezolvarea diferitelor scopuri în practica stomatologică, începînd cu restaurarea unui singur dinte și terminînd cu protezarea dinților întregului maxilar. După fixarea protezelor fixe pacientul nu trebuie din nou să învețe să se folosească și să îngrijească de dantura sa. Aspectul exterior al pretezelor moderne este formidabil, pacientul în scurt timp uită de problema lipsei dinților.

1. Microprotezarea – restabilirea structurii dintelui cu ajutorul incrustațiilor și vinirelor.
Incrustațiile – reprezintă copia exactă a cavității dintelui confecționată dintr-un material dur (ceramică, metal, compozit).

Incrustațiile au următoarele funcții:

· Estetică (se poate alege culoarea exactă);

· Restaurativă (restabilirea structurii duce automat la restabilirea funcției de masticație);

· Fortificarea dintelui (este importantă pentru protezarea ulterioară, de exemplu cu metaloceramică). La confecționarea coroanelor dintele se șlefuiește, din această cauză multeori se recurge la incrustații pentru întărirea dintelui și prevenirea fracturării lui ulterioare.

Vinirele (fațetele dentare) – o lamelă subțire care acoperă parțial dintele. Ele rezolvă 2 întrebări:

· Protecția țesuturilor dentare de factorii externi nocivi;
· Crearea zîmbetului impecabil.

2. Coroanele dentare

Coaroana este acea porțiune a dintelui care este situată supragingival și realizează funcția lui de bază, cea de masticație. În coroana dintelui viu au loc procese metabolice active care se intensifică în timpul masticației. Din această cauză pentru a se menține în starea normală dintele trebuie să suporte regulat presiune (trebuie să participe activ în masticație). La distrugerea parțială a coroanei dintelui cea mai rațională metodă de restaurare este confecționarea coroanei dentare de înveliș.
Confecționarea coroanei dentare necesită necesită o anumită pregătire a dintelui care constă în crearea unui bont dentar conic prin șlefuirea 1-2 mm din țesuturile dentare. În cazurile defectelor dentare masive și îngustării pereților dintelui se va confecționa și o incrustație, care va asigura o rezistență suplimentară dintelui, apoi se va confecționa coroana de înveliș.
Coroanele dentare de înveliș se utilizează în următoarele scopuri:

ØPentru restabilirea formei dintelui;

ØPentru restabilirea funcției de masticație;

ØPentru întărirea dintelui care treptat se distruge (de obicei dinții devitalizați demult);

ØCu scop estetic.

Coroanele dentare pot fi permanente și provizorii. După materialul utilizat la confecționare ele pot fi:

ØMetalice;

ØAcrilice;

ØDin ceramică integrală;

ØMetaloceramice;

ØDin metalocompozit;

ØDin oxid de zirconiu.

Coroanele metalice – permit mărirea rezistenței dintelui și permit păstrarea țesuturilor rămase, însă estetică lor cedează cu mult față de coroanele confecționate din alte materiale. Din această cauză asfel de coroane dentare se utilizează foarte rar în zona dinților frontali. Grosimea coroanei metalice este aproximativ de 0,3 – 0,5 mm, anume atît se șlefuiește din dinte pentru acest tip de coroane, pentru ca aceasta să nu fie mai mare decît ceilalți dinți.

Coroane acrilice – cele mai ieftine și cele mai simplu de confecționat. Ele se utilizează în cazurile cînd duritatea nu este atît de importantă (coroane provizorii). Ele au o culoare aproximativă cu cea a dintelui, nu au luciu. Acest tip de coroane mai au și alte dezavantaje: abraziune rapidă, modificarea culorii peste o perioadă, acrilatul poate crea reacții alergice, îmbibă coloranții și mirosurile și este un remediu perfect pentru înmulțirea bacteriilor.

Coroanele integral ceramice ”e.Max” – se confecționează din niște blocuri prefabricate baza cărăra este disilicatul de litiu (stecloceramica). Acest tip de coroane sunt foarte rezistente, foarte estetice și destul de funcționale, cu ușurință se aplică pe implante. După tehnologia ”e.Max” se pot confecționa și vinire și incrustațiile.

Avantajele coroanelor ”e.Max”:

ØFrumusețea: această coroană este foarte estetică din cauza lipsei metalului, care de obicei îi dă dintelui o nuanță surie. Transparența moderată și mărginirea gingivală perfectă crează dintelui un aspect de dinte natural.

ØCompatibilitate unicală cu țesuturile cavității bucale este o calitate deosebită a acestor tipuri de coroane. Coroanele ”e.Max” nu crează reacții alergice.

ØCaracteristici funcționale și estetice superioare garantează o siguranță dinților pe mai mulți ani.

ØDurabilitate.

Dezavantajele coroanelor ”e.Max”:
Unicul dezavantaj este sinecostul ridicat. Nu se indică în toate cazurile, trebuie de consultat stomatologul.
Coroanele metaloceramice – pentru confecționarea lor se utilizează diferite aliaje ale metalelor și diferite mase ceramice. Deasupra carcasei metalice se aplică ceramica care se arde în cuptor special, dîndu-i coroanei un aspect asemănător dintelui natural. Pentru confecționarea coroanei metaloceramice dintele este preparat cu prag gingival pentru ca această coroană să treacă lin, fără trepte, spre rădăcina dintelui.
Indicațiile:

ØDistrugerea totală a dintelui;

ØCorectarea ocluziei (mușcăturii);

ØSchimbarea culorii dinților;

ØSchimbarea construcțiilor vechi din metal pe cele noi metaloceramice;

ØReacții alergice la alt tip de coroane (de obicei acrilice sau metaloacrilice);

ØÎn cazul lipsei dintelui, cu sprijin pe implant.

În toate cazurile menționate coroanele metaloceramice sunt indicate cu condiția că este suficientă grosimea pereților dintelui, să fie evitată deschiderea cavității dintelui.

Contraindicații:

ØProtezarea dinților vii ale copiilor și adolescenților;

ØDinți mici, cu pereți subțiri;

ØEdentații întinse (lipsa mai mult de 3-4 dinți consecutiv);

ØIncisivii inferiori vii și mici;

ØAbraziunea dentară avansată;

ØFormele grave de parodontită.

3. Punțile dentare – se utilizează pentru a substitui 1-2 dinți vecini, ca sprijin servesc dinții alăturați șlefuiți pentru coroane. Pentru edentații terminale acest tip de proteze nu se indică, fiindcă pentru confecționarea unei punți sunt necesare cel puțin 2 puncte de sprijin. Punțile dentare se utilizează atît pe dinți, cît și pe implante. Materialele utilizate sunt aceleași ca la coroanele dentare de înveliș.

4. Protezarea pe implante – se bazează pe aceea că proteza dentară se fixează nu pe dinții alăturați breșei dentare (zona lipsei dinților), ci pe implante dentare, astfel dispare necesitatea de a șlefui dinții respectivi.
În cazul lipsei unui singur dinte se va insera un implant, care se va proteza cu o coroană de înveliș.

În cazul breșelor întinse se vor insera mai multe implante, în aceste cazuri se vor confecționa punți dentare.

După modalitatea de fixare protezele pe implante pot fi: fixe (se fixează prin cimentare), condițional-mobilizabile (demontabile) și mobilizabile (pacientul le poate înlătura de sinestătător).
În primul caz se va fixa abatmentul în implant și coroana se va fixa pe abatment cu un ciment special. În al doilea caz abatmentul și coroana reprezintă un tot întreg, se fixează împreună fără folosirea cimentului. Avantajul acestor tipuri de proteze dentare este faptul că această construcție se poate înlătura oricînd de către medic (pentru igienizare, plastii gingivale, etc.) și se poate fixa înapoi. Dezavantajul este cavitatea de pe suprafața masticatorie prin care se fixează această construcție (se umple cu un material restaurativ) cu timpul devine vizibilă.
În cazurile edentațiilor totale cu atrofii osoase avansate, o proteză mobilizabilă totală pierde stabilitate în cavitatea bucală. În așa cazuri se pot insera 2-4 implante cu boll-attachmente (elemente asemănătoare cu capse) și proteza mobilizabilă se fixează pe acestea.

II. Protezare mobilizabilă

Protezarea mobilizabilă – înlocuirea lipsei unui gup de dinți sau tuturor dinților de pe un maxilar prin proteze mobilizabile. Aceste pot fi de 2 tipuri: proteze parțial mobilizabile și proteze totale.
Proteză parțial mobilizabilă este menită să înlocuiastă câțiva dinți lipsă și țesuturile adiacente pierdute și este sprijinită pe dinții restanți și țesuturile înconjurătoare. Pe dinți restanți acest tip de proteze se sprijină prin intermediul croșetelor.
În clinica noastă se confecționează proteze parțial mobilizabile clasice (cu croște din sîrmă), proteze din biodentaplast și proteze din neilon.

Proteză parțial mobilizabilă clasică

Proteză din biodentaplast

Proteză din neilon

Acest tip de proteze au și unele dezavantaje precum progresarea atrofiei osoase, sunt voluminoase și se pot fractura peste o anumită perioadă.

Proteza totală este menită să înlocuiastă toți dinții lipsă și țesuturile adiacente pierdute de pe un maxilar.
Această proteză poate restabili esteticul pacientului prin suplinirea deficitului de țesuturi dure și moi prin propriul volum. Ea poate fi ușor igienizată datorită posibilității de a fi înlăturată la necesitate din cavitatea bucală. Totuși aceste proteze sunt uneori greu de suportat pentru unii pacienți datorită volumui lor provocînd adesea reflexul de vomă. Prima perioadă de adaptare este cea mai grea după care pacientul se deprinde cu construcția protetică și iși poate continua fără discomfort activitatea zilnică. În cazurile unor atrofii severe stabilitatea acestor proteze suferă din cauza insuficienței de suport și mobilizării protezei din cauza funcției musculare în timpul vorbirii sau masticației.

III. Protezare condițional-mobilizabilă

Proteza condițional-mobilizabilă este acea proteză care nu se poate înlătura de sinestătător de către pacient, dar cu ușurință se poate înlătura de medic stomatolog în clinică. În acest caz proteza este bine fixată, dar la necesitate se poate înlătura pentru igienizare, modificare sau reparație.
Indicații:

· În arcada dentară lisesc unul sau cîțiva dinți la rînd;

· Lipsa totală a dinților la un maxilar sau ambele maxilare;

· Din careva motive nu se poate confecționa o proteză permanentă, lipsa de timp, finanțe sau este necesar de confecționat o proteză provizorie;

· Pacientul nu dorește o proteză mobilă.

Contraindicații:
· Din cauză că fixarea acestui tip de proteze se realizează cel mai frevent pe implante, una din contraindicații este contraindicația către implantare;

· Bolile parodontale și ale mucoasei cavității bucale;

· Perioada după radioterapie;

· Alergii la materialele utilizate la confecționarea acestor proteze.

Avantaje:

· Sunt estetice, se fixează cu siguranță în cavitatea bucală spre deosebire de proteze mobilizabile, elementele de fixare nu se observă și nu necesită perioadă îndelungată de adaptare;

· Previn deformarea arcadelor dentare;

· Astfel de proteză se poate înlocui cu oricare alta;

· Ușor se igienizează de pacient, la necesitate stomatologul o poate demonta pentru igienizare;

· Protezele condițional-mobilizabile pe implante sunt foarte sigure și durabile.

Dezavantaje:
· În anumite situații se pot observa șuruburile de fixare, ceea ce compromite estetica;

· Necesită deservire periodică.

Tipurile protezelor condițional-mobilizabile:

· Punțile adezive care se fixează cu materiale adezive de dinți vecini (nu se confecționează în clinica noastră);
· Protezele pe implante.

©Terramed | All rights reserved | Politica de confidențialitate | Termeni si Condiții