Insuficienţa renală – este
afecţiunea caracterizată prin diminuarea capacităţii funcţionale renale. Acest
fapt provoacă dereglarea echilibrului întregului mediu intern al organismului,
duce la funcţionarea incorectă a organelor şi a ţesuturilor.
Insuficienţa renală poate fi acută şi
cronică.
În cazul insuficienţei renale acute (IRA)
funcţia rinichilor se reduce brusc din cauza afectării grave şi voluminoase a
ţesuturilor rinichiului. Cauzeleacestor
afecţiuni pot fi atât în rinichiul ca atare (moartea celulelor sub acţiunea
toxinelor, surogatului de alcool, abuz de medicamente, inflamării acute ori
insuficienţa circulaţiei sanguine), cât şi în afara rinichiului (insuficienţa
cardiacă, scurgeri abundente de sânge, obstrucţia căilor urinare şi altele).
Din fericire, acest proces foarte des este reversibil.
Insuficienţa renală cronică (IRC) se defineşte prin
scăderea lentă a funcţiei renale, cînd volumul ţesuturilor rinichilor care
funcţionează scade treptat şi în consecinţă este ireversibilă. Aceasta poate surveni ca urmare a
maladiilor inflamatorii (mai des glomerulonefrita), afecţiuni ale
metabolismului, sistemelor, tumori, afecţiuni capilare ori congenitale. În rezultat se dereglează procesul eliminării
apei din organism şi al produşilor metabolismului, fapt ce duce la
otrăvirea organismului cu produşii
azotaţi, creşte sarcina asupra inimii şi a vaselor sangvine din cauza volumului
mare de apă, au loc mai multe dereglări în funcţionarea organismului.
La o etapă incipientă a insuficienţei
renale cronice, procesul poate fi controlat cu ajutorul unui regim alimentar şi
medicamente coresponzătoare. În
multe cazuri, este necesara dializa, metoda prin care se suplineşte funcţia renala
diminuată. Cu ajutorul dializei, sîngele va fi filtrat, pentru a elimina,
astfel, reziduurile si excesul de lichide. Pentru unii bolnavi
transplantul renal este singura soluţie de tratament.