Organele scrotului includ:
- testiculele, membranele testiculelor
- epididimul
- canalele deferente.
Toate aceste organe sunt amplasate în scrotul din piele.
Afecţiunile pielii scrotului
- afecţiuni piodermice
- tumori benigne – papiloame, fibroame, ateroame.
O atenţie sporită
este atrasă asupra ateroamelor – acestea sunt
lipoame saciforme rotunjite, proeminente la suprafaţa pielii sub formă de
tumori albicioase rotunjite. Adesea au o
importanţă cosmetică, dar în cazul inflamaţiei şi purulenţei lor apar dureri.
Tratamentul tumorilor benigne ale pielii scrotului este chirurgical.
La inflamaţia testiculului sau membranelor
testiculului se dezvoltă hidropizia membranelor testiculului– acumularea de
lichid între membrane. Jumătatea
corespunzătoare a scrotului se măreşte, cauzând o senzaţie de disconfort şi
deranjamente în cazul unei acumulări considerabile de lichid. Acumularea
lichidului poate fi până la 1 litru.
Tratamentul hidropiziei membranelor testiculului
- Simptomatic – străpungerea şi extracţia
lichidului printr-un ac gros (această
măsură este temporară). - Radical – chirurgical.
Tumorile testiculului de cele mai multe ori sunt
maligne, iar tumorile altor organe ale scrotului – benigne. În scopul de a
distinge o tumoare a testiculului de inflamaţia sau hidropizia testiculului
este necesară consultaţia medicului urolog-androlog.
Una din cele mai periculoase afecţiuni– tumoarea
malignă a testiculului – seminomul, care se
întâlneşte cel mai frecvent la tineri.
Afecţiunile inflamatorii ale testiculelor se
caracterizează prin dureri considerabile. Tumorile de regulă nu cauzează dureri
şi se depistează la palpare. Din acest motiv, este foarte important 1-2 ori pe
an să vizitaţi în scop profilactic medicul urolog pentru examinare şi USG.
Deseori pacienţii palpează epididimul şi se sperie, considerând că a apărut
vreo tumoare. Epididimul se poate mări şi poate provoca senzaţii de durere în
caz de inflamaţie. Când inflamaţia este acută durerile şi edemul sunt
semnificative, iar când inflamaţia epididimului este cronică (epididimită
cronică) durerile sunt neînsemnate, însă provoacă disconfort.
Canalul deferent serveşte pentru eliminarea spermei din scrot în veziculele
seminale în cavitatea abdominală. Ele de asemenea se pot inflama şi atunci se
palpează ca nişte întinderi dense dureroase.
Chisturile canalului deferent se determină ca o
tumoare elastică indoloră. Tratamentul operativ al chistului se efectuează în cazul
creşterii sale rapide, a durerilor în această regiune sau în cazul simptomelor
unei noi formaţiuni maligne în regiunea chistului.
Destul de des în partea stângă a scrotului se determină vene dilatate, sucite,
moi şi indolore (varicocelul). Varicocelul cauzează supraîncălzirea
testiculului şi epididimului, precum şi dereglarea alimentării şi asigurării cu
oxigen, ceea ce poate duce la sterilitate. Tratamentul chisturilor, tumorilor
şi dilatarea varicoasă a venelor scrotului – este chirurgical.