Osteocondroza – este o boală foarte frecventă, care afectează discurile intervertebrale și cartilajul.
Deși „chondros ” din limba greacă înseamnă
„cartilaj”, osteocondroza nu se referă la toate deteriorările țesutului
conjunctiv, ci doar la problemele cu cartilajele coloanei vertebrale ale
omului. În osteocondroză, deseori sunt
afectate și discurile intervertebrale, dar de starea lor, depinde
mobilitatea coloanei vertebrale, elasticitatea, flexibilitatea ei și capacitatea
de a menține încărcări – în acest caz discurile intervertebrale
sunt ca niște amortizoare – arcuri.
Conform
cercetărilor aproximativ 70% dintre adulți, în întreaga lume, suferă de osteocondroză.
Totuși, afecțiunea este deja evidentă din primele decenii de viață. Potrivit statisticilor,
osteocondroza este mai frecventă la băieţi decît la fete. Practic orice
persoană, cu vîrsta de peste 20 de ani,
într-un fel sau altul, suferă de această boală. Pe lîngă durerile de spate,
osteocondroza poate provoca diferite afecțiuni ale organelor interne.
Tipuri de osteocondroza
Există mai multe
tipuri de osteocondroză, în funcție de segmentul spinal afectat:
- osteocondroză
cervicală sau osteocondroza segmentului
cervical al coloanei vertebrale; - osteocondroză
toracică sau osteocondroza segmentuluitoracic al coloanei vertebrale; - osteocondroză
lombară sau osteocondroza segmentului
lombosacral al coloanei vertebrale; - osteocondroza
extinsa (afecțiunea se răspîndește pe două sau trei segmente
ale coloanei vertebrale, în același timp).
Patru etape de dezvoltare a osteocondrozei:
- caracteristica
principală a osteocondrozei în prima etapă, este starea generală de rău și senzația de disconfort la nivelul
spatelui; - caracteristica
principală a celei de a doua etape a osteocondrozei – este protruzia
discurilor: începe degenerarea inelului fibros, se îngustează spațiul dintre
vertebre, este posibilă o compresiune a terminațiilor
nervoase, cu sindrom de durere; - a treia etapă
este caracterizată de o deformare semnificativă la nivelul coloanei vertebrale,
are loc distrugerea inelului fibros și dezvoltarea herniilor intervertebrale. - în a patra și cea mai
severă etapă a osteocondrozei, orice mișcare este dificilă din cauza
durerii acute.
Factorii de risc pentru osteocondroză
Cauza exactă a osteocondrozei
nu se cunoaște. Totuși, majoritatea oamenilor de știință sunt înclinați să creadă că
premisele de bază pentru dezvoltarea acestei afecțiuni sunt
tulburările metabolice ale organismului uman și procesul
natural de îmbătrînire. Cu toate acestea, există foarte mulți factori care
pot conduce la dezvoltarea osteocondrozei.Cei mai importanți sunt:
- obezitatea;
- fumatul;
- un stil de viață sedentar;
- activitate fizică
excesivă; - postura inadecvată;
- stres psiho-emoțional, nervozitate;
- condiții precare
ecologice; - hipotermie, boli
infecțioase.
Simptomele osteocondrozei
Principalul simptom
al osteocondrozei – este durerea. În funcție de localizarea discurilor
intervertebrale deteriorate, durerile pot fi în zona gîtului, umărului, brațului, spatelui
și chiar
toracelui. Pe lînga durere oamenii simt, de multe ori, o senzație de presiune
și chiar o
rigiditate musculară. În cazul compresiei nervilor la nivelul segmentului
cervical al coloanei vertebrale, osteocondroza se manifestă prin dureri de cap severe, amețeli, tulburări
de mers, tulburări de vedere: vederea
este perturbată de „musculițe” sau pete colorate.
Tratamentul osteocondrozei
Tratamentul
osteocondrozei – este un proces de lungă durată, care necesită o mare putere de
voință și timp liber. De regulă, tratamentul este complex.
Schemele moderne de tratament al osteoporozei, includ următoarele componente:
- gimnastica medicala;
- tratament cu
medicamente antiinflamatorii, analgezice; - tratament cu medicamente care contribuie la refacerea
discurilor deteriorate ale coloanei vertebrale; - tratament de recuperare (terapie manuală, masaj).
Tratamentul chirurgical alosteocondrozei
În caz dacă
tratamentul este ineficient, pentru pacienții care s-au
adresat la medic tîrziu, avînd deja unele complicații (radiculită,
hernie intervertebrală) este indicat tratamentul chirurgical. Aceasta intervenție este
necesară pentru a elimina presiunea exercitată asupra măduvei spinării și rădăcinilor
nervoase. De regulă, în cazul în care pe fondul osteocondrozei, se formează
hernii intervertebrale, se efectuează îndepărtarea discului afectat și herniei și fuziunii
vertebrelor adiacente.
Ca orice altă
procedură chirurgicală, operația, în cazul osteocondrozei, implică riscul de a leza
măduva spinării și nervii, de aceea, tratamentul chirurgical al
osteocondrozei se efectuează doar în
cazuri extreme (compresia măduvei spinării sau a vaselor) sau după încercărirepetate, nereușite de a trata această afecțiune cu alte
metode.
Prevenirea osteocondrozei
Una dintre principalele cerințe pentru a preveni osteocondroza este practicarea unui sport în mod
moderat și constant, sau a gimnasticii (pentru
întărirea corsetului muscular al coloanei vertebrale). Dacă osteocondroza se acutizează după lucrul
îndelungat în fața calculatorului, probabil trebuie sa vă gîndiți la
schimbarea locului de muncă, sau cum sa adăugați activitatea fizică în viața
dumneavoastră. În timpul dezvoltării și creșterii coloanei vertebrale, adică în copilărie, este important ca postura
și mersulsă fie permanent monitorizate.
Specialiștii noștri:
Caproș Nicolae
traumatolog, vertebrolog