Mulţi
pacienţi, care au venit la consultaţia medicului – somnolog aud diagnosticul:
„apnee obstructivă de somn” sau „sindromul de apnee obstructivă de somn”. Încă
mai mulţi oameni suferă de această afecţiune, dar nici nu-şi dau seama de asta.
Ce este apneea? Prin ce este periculoasă această stare şi de ce necesită
tratament obligatoriu?
Ce
prezintă apneea nocturnă şi prin ce este periculoasă
Literalmente
termenul „apnee” în traducere din limba greacă semnifică „fără a respira”.
Boala apneei de somn – este o dereglare, provocată de întreruperile de
respiraţie ce apar periodic în timpul somnului. Astfel de întreruperi
„periodice” în cazuri grave pot apărea de sute de ori pe noapte, aducând la deficitul
de oxigen în creier, inimă şi restul organelor. Iată ce este apneea nocturnă.
Pentru
a înfrunta întreruperea respiraţiei, se pun în funcţiune mecanismele de
apărare, care trezesc creierul. Pacientul cu SAOS (sindromul de apnee
obstructivă de somn) se trezeşte – complet sau parţial, respiraţia lui se
restabileşte şi el adoarme din nou. Dimineaţa de obicei el nu ţine minte aceste
numeroase treziri, dar se simte rău: distrus, moleşit, obosit, somnoros. El nu
are forţe să-şi realizeze întrebările cotidiene, dispoziţia este la pământ,
deseori apar şi dureri de cap.
Însă,
starea generală proastă – este doar un vîrf de aisberg. Doar gîndiţi-vă: timp
de 8 ore de somn respiraţia se poate opri şi de 400, şi 600 ori! Creierul şi
inima necontenit primesc o cantitate mai mică de oxigen, ceea ce sporeşte
riscul dezvoltării infarctului şi ictusului, prin aceasta se explică şi
apariţia acceselor de stenocardie şi a dereglărilor de ritm cardiac în timpul
somnului. Practic jumătate (43%) din
pacienţi cu boală ischemică a inimii suferă de sindromul de apnee obstructivă de
somn, pe cînd astfel de oameni constituie nu mai mult de 7% din numărul total al
populaţiei, ceea ce denotă legătura strînsă dintre SAOS şi bolile cardiace.
Hormonii
de stres (adrenalina, noradrenalina) se produc pe durata întregii nopţi şi
pătrund excesiv în sînge. Vasele reacţionează la aceasta printr-un spasm – la
om se măreşte tensiunea arterială. Iar tensiunea ridicată – condiţie
suplimentară, ce contribuie la dezvoltarea infarctului şi ictusului.
În
secţia medicinii somnului, noi am examinat pacienţi, la care întreruperile de
respiraţie în somn constituiau câte 3 şi mai multe minute! Merită oare să vorbim ce poate provoca SAOS
în aşa situaţii. Nu doar o catastrofă cardiovasculară, dar şi moartea în somn,
provocată de oprirea respiraţiei.
Somnul
normal are o structură complicată: în timpul nopţii alternează consecutiv
somnul lent (4 faze) şi somnul rapid (a cincea fază). În caz de SAOS este
încălcată grav structura somnului, prin urmare în cazul somnului suficient după
durată nu are loc odihna deplină a creierului. Dat fiind că SAOS – este o boală
cronică, atunci şi tulburarea de somn devine cronică.
De
ce apare sindromul de apnee nocturnă de somn
În
timpul respiraţiei fluxul de aer prin nas sau gură pătrunde în faringe, apoi în
laringe, trahee, bronhii şi alveole, unde are loc schimbul de gaze dintre aer
şi sînge. Când adoarme un om sănătos, muşchii lui se relaxează. Inclusiv, se micşorează tonusul muşchilor
faringelui, dar întredeschiderea lui rămîne deschisă şi cel ce doarme respiră
liber.
La
pacientul cu SAOS în timpul somnului apare obstrucţia – ocluziunea căilor
respiratorii la nivelul faringelui. De cele mai multe ori de faptul dat sunt
culpabili mai mulţi factori. Mai jos sunt prezentate cauzele de bază ale apneei
de somn.
- În cazul greutăţii
excesive ţesutul adipos se depune peste tot, inclusiv şi în pereţii faringelui,
provocînd îngustarea întredeschiderii lui. Cu cît este mai pronunţată
obezitatea, cu atât este mai mare probabilitatea, că în timpul somnului
ţesuturile moi vor bloca întredeschiderea deja îngustată complet. - Obstrucţia apare în
cazul amigdalelor mărite (amigdalită, adenoizi) şi excesului ţesuturilor moi
ale uvulei şi palatului moale. - Odată cu vîrsta
elasticitatea ţesuturilor fireşte că se micşorează, ele se lasă în jos, ceea ce
duce de asemenea la regresia completă a pereţilor faringelui. - Alţi factori la fel
au un aport considerabil în dezvoltarea sindromului de apnee. Cauzele de apnee nocturnă
ce nu sunt mai puţin importante: fumatul, abuzul de alcool, distorsiunea
septului nazal, polipii în nas, mandibula mică teşită,schimbările hormonale la
femei.
Practic întotdeauna sindromul
apneei de somn apare nu dintr-o dată: prevestitorul ei este sforăitul. Sforăitul
apare la regresia căilor respiratorii, dar, spre deosebire de SAOS, în aceste
condiţii nu apare obstrucţia completă. Aerul, chiar şi cu un acompaniament
sonor neplăcut, provocat de vibraţia şi zbaterea pereţilor faringelui, pătrunde
în căile respiratorii inferioare.
Simptomele
apneei
Efectuarea
diagnosticului apneei de somn este destul de simplă, chiar şi în condiţii de
casă – pentru aceasta nu sunt necesare aparate sau abilităţi speciale. Tot ce
poate fi necesar – este ajutorul apropiaţilor. Dacă în timpul somnului omul
sforăie şi sforăitul este întrerupt de opriri de respiraţie, care durează mai
mult de 10 secunde (măcar unele din ele), atunci mai mult probabil că este vorba de prezenţa apneei de somn.
Însuşi
pacientul poate observa, că se trezeşte des în timpul nopţii. Cu toate acestea,
trezirile pot fi însoţite de senzaţia de sufocare, dispnee, necesitatea de
urinare (pacienţii cu SAOS merg des la veceu
2-4 ori pe noapte). Somnul nu aduce înviorare, ziua omul se simte
somnoros, distrus, iritat, îl doare des capul. Tensiunea arterială noaptea şi
imediat după trezire este ridicată (chiar dacă la hipertonicii fără SAOS ea
este minimă anume în orele de dimineaţă).
Sindromul de apnee obstructivă de somn are trei grade
de severitate. Pentru a efectua corect
diagnosticul severităţii dereglărilor respiratorii, este necesară aplicarea
unei investigaţii polisomnografice speciale.
Sindromul
de apnee centrală
Caracterul
apneei de somn nu este întotdeauna obstructiv. Apneea de somn poate fi
provocată de dereglările organice sau de activitatea scăzută a centrului
respirator (sectorul creierului, care controlează profunzimea şi frecvenţa
respiraţiei).
În
aceste stări creierul periodic încetează să transmită impulsuri muşchilor
respiratori. Exact aşa ca şi în cazul sindromului de apnee obstructivă, la
apneea centrală apar întreruperi de respiraţie cu o durată de peste 10 secunde.
Sindromul
de apnee centrală de somn poate să nu fie însoţit de sforăit, dar restul
simptomelor persistă – şi nocturne, şi diurne.
La fel ca şi sindromul de apnee obstructivă, dereglarea dată poate
suscita dezvoltarea catastrofei cardiovasculare sau a morţii în somn.
Cum
se tratează apneea
Terapia
apneei de somn – o sarcină deloc uşoară. Tratamentul chirurgical popular
actualmente, care se efectuează în multe clinici din Chișinău – înlăturarea cu laser sau prin
radiofrecvenţă a amigdalelor, a unei porţiuni a palatului moale şi uvulei –
este eficient pentru sforăit, dar nu dă rezultatul scontat în caz de apnee.
Doar în cazul unei forme uşoare de SAOS operaţia poate duce la soluţionarea problemei (eficienţa 80%).
Pentru un grad mediu de severitate indicele eficienţei se micşorează până la
50%, iar în cazul formelor grave el
devine mai mic de 20%. Explicaţia este simplă: spre deosebire de sforăit,
sindromul de apnee nocturnă este provocat mai des prin îmbinarea diferitor
factori. Anume din acest motiv, puteţi conta pe un tratament rezultativ doar în
cazul când pacientul este investigat şi sunt depistate cauzele dereglării.
De
regulă, tratamentul apneei este complex. El include în sine:
- Terapia
poziţională. Picioarele patului se ridică la căpătâi cu 10-15 cm, se alege o pernă
ortopedică. - Gimnastica pentru
muşchii limbii şi faringelui. Executarea exerciţiilor doar timp de 3-4
săptămâni oferă efectul demonstrat. - Aplicarea
dispozitivelor intra-orale de tratament. Există dispozitive speciale, care
ajută la susţinerea faringelui în stare deschisă. Unele din ele acţionează
reflectoriu asupra bazei limbii, sporind tonusul muşchilor, altele împing
mandibula în faţă, mărind întredeschiderea faringiană. - Corectarea modului
de viaţă. Reducerea greutăţii, renunţarea la fumat, consumul de alcool şi
tutun, a preparatelor somnifere vor aduce un aport considerabil în tratamentul
SAOS. - Tratamentul
medicamentos al apneei nocturne. Restabilirea respiraţiei nazale cu ajutorul
picăturilor nazale şi etc. - Tratamentul
chirurgical: uvulopalatoplastie, îndreptarea septului contorsionat, înlăturarea
polipilor nazali, adenoizilor, amigdalelor mărite. Apneea la copii deseori
poate fi tratată doar cu aplicarea unei singure metode operative. - Terapia –CPAP. În
timpul ei se foloseşte un aparat pentru tratamentul apneei, care transmite
fluxul de aer în căile respiratorii ale persoanei ce doarme, astfel mărindu-le.
Terapia – CPAP permite înlăturarea întreruperilor de respiraţie chiar din prima
noapte.
Profilaxia
apneei
Se
ştie că, aportul principal în dezvoltarea apneei îl are obezitatea, schimbările
hormonale la femei, obişnuinţele nocive, abuzul de preparate somnifere. Toţi
aceşti factori sunt modificabili: ei pot fi influenţaţi, efectuând o profilaxie
a afecţiunii.
Normalizaţi
sau cel puţin reduceţi un pic (cu 7-10%) greutatea – şi aceasta poate fi
suficient pentru ca să nu se dezvolte apneea. Renunţaţi la fumat, nu consumaţi
alcool. Dacă suferiţi de insomnie, adresaţi-vă specialistului pentru alegerea
somniferelor, ce nu provoacă apnee nocturnă. Dacă ştiţi sau presupuneţi că
aveţi amigdalită sau adenoizi, adresaţi-vă la medicul ORL, pentru a soluţiona
problema dată. Femeile în perioada menopauzei pot administra preparate
hormonale (doar la indicaţia medicului!): aceasta va preveni reducerea
tonusului muscular şi subţierea membranelor mucoase.
Dacă toate aceste măsuri de
profilaxie nu v-au ajutat să scăpaţi de apneea de somn, nu tergiversaţi
soluţionarea problemei. În
clinica TerraMed lucrează medici
somnologi experimentaţi. Ei vor realiza diagnosticul apneei şi vor indica un
tratament conform celor mai bune tradiţii ale medicinii. . Rezultatul atitudinii serioase
faţă de problema dumneavoastră va fi însănătoşirea şi îmbunătăţirea calităţii
vieţii voastre.