Somnul – o acţiune zilnică
atît de simplă, pe care omul o îndeplineşte seara şi după care se trezeşte
dimineaţa. De obicei nu ne gîndim la această întrebare – ce este somnul? Însă
somnul, ca stare fiziologică, nu este simplu. Somnul constă din două faze:
rapidă şi lentă. Dacă am priva o persoană de faza somnului rapid (să o trezim
la începutul acestui stadiu), atunci la această persoană se vor remarca
tulburări psihice, dar dacă am priva-o de faza lentă, atunci este posibilă
dezvoltarea apatiei, depresiei.
Fazele
şi ciclurile somnului normal, caracteristicile somnului rapid şi lent
Caracteristica
fazei rapide de somn
Să
începem examinarea cu faza rapidă de somn. Această fază este de asemenea
denumită şi fază paradoxală sau faza mişcării rapide a ochilor (somnul –
MRO). Această perioadă de somn este
numită paradoxală, deoarece electroencefalograma o aminteşte pe cea din timpul când persoana nu doarme. Deci, pe
electroencefalogramă se înscrie ritmul –α şi însăşi curba
este de amplitudine mică şi de frecvenţă înaltă. Să vedem, ce este
electroencefalograma – aceasta este înscrierea semnalelor creierului cu
ajutorul aparatajului special. Asemănător înscrierii activităţii inimii pe
cardiogramă, tot aşa se înscrie şi activitatea creierului pe encefalogramă. Dar,
în această fază de somn paradoxal se denotă o relaxare mai pronunţată a
musculaturii de schelet, decât în faza somnului lent. Paralel cu relaxarea musculaturii de schelet
se efectuează mişcări rapide cu ochii. Anume aceste mişcări rapide ale ochilor
au dat denumirea fazei rapide de somn. În faza rapidă de somn se activizează
următoarele structuri ale creierului: hipotalamusul posterior (centrul lui
Hess) – centrul de conectare al somnului, formaţiunea reticulară a secţiunilor
superioare ale trunchiului cerebral, mediatorii – catecolaminele
(acetilcolina). Anume în această fază omul visează. Se observă tahicardie,
ridicarea tensiunii arteriale, mărirea circulaţiei cerebrale. La fel sunt
posibile astfel de manifestări precum somnambulismul, lunatismul, somnilocvia
(vorbitul în timpul somnului) şi etc. Persoana poate fi trezită mai greu, decât
în faza lentă de somn. În general, faza rapidă de somn ocupă 20-25% din timpul
total de somn.
Caracteristica
fazei lente de somn
În
faza lentă de somn electroencefalograma conţine fusuri de somn. În realizarea
acestei faze de somn se implică următoarele structuri – hipotalamusul anterior
şi secţiunile inferioare ale formaţiunii reticulare. În general, somnul lent
constituie 75-80% din timpul somnului total. Mediatorii acestei faze de somn –
acidul gamma amino-butiric (GABA), serotonina δ – peptidă de somn.
Faza
lentă de somn după profunzime se împarte în 4 sub-faze:
- aţipirea
(scufundarea în somn).
Pe electroencefalogramă apar undele – α,
βşiζ.
În caz de insomnie aţipirea este foarte pronunţată, celelalte sub-faze de somn
lent pot să nu survină deloc. - faza fusurilor de
somn. Pe electroencefalogramă apar preponderent undele – ζ şi fusurile de
somn. Aceasta este una din cele mai
lungi faze de somn – ocupă 50% din tot timpul de somn. Omul iese uşor din
această fază. - a treia şi a patra
sub-fază de somn lent se întrunesc sub o denumire comună somnul – δ
(lent, profund). Sub-faza a treia reprezintă în sine trecerea în această fază.
Este foarte greu de trezit omul. Anume aici apar coşmarurile în vis. În cazul
insomniei faza dată nu este perturbată.
Ciclurile
de somn
Fazele
de somn sunt
întrunite în cicluri, adică alternează în consecutivitate strictă. Un ciclu
durează în jur de două ore şi include în sine somnul lent, ce constă din
sub-faze şi somnul rapid. În limitele acestor două ore 20-25% îi revin somnului
rapid, deci aproximativ 20 minute, iar restul timpului îl ocupă somnul lent.
Somnul normal sănătos începe cu faza lentă. Spre dimineaţă la om prevalează faza
rapidă de somn, din acest motiv deseori dimineaţa este greu de trezit. Actualmente se consideră suficient pentru
odihna adecvată prezenţa a 3-4 cicluri de somn, adică durata somnului de 6-8
ore. Însă, afirmarea dată este valabilă doar pentru persoanele sănătoase.
Savanţii moderni au arătat, că în cazul diferitor boli somatice creşte
necesitatea de somn. Iar, dacă suferă calitatea somnului, atunci persoana de
asemenea vrea să doarmă mai mult.
Practic fiecare om într-o anumită perioadă din viaţă s-a ciocnit de
problemele calităţii somnului. De aceea, la momentul de faţă problema
tulburărilor de somn este foarte actuală.
Tipurile
tulburărilor de somn
Cu
tulburările de somn la pacienţi se întâlnesc practic toţi medicii de orice
specialitate. Aproximativ jumătate din populaţia Rusiei nu este mulţumită de calitatea somnului
său. În ţările mai dezvoltate tulburările de somn de diversă etiologie
deranjează de la o treime pînă la jumătate din populaţie. Tulburările de somn
se întîlnesc la diferite vîrste, însă, frecvenţa lor creşte odată cu înaintarea
în vîrstă. Există de asemenea şi diferenţe de sex – tulburările de somn se
remarcă mai des la femei, decît la bărbaţi.
Tulburările
de somn se divizează condiţionat în trei grupe:
- tulburări presomnice
- tulburări
intrasomnice - tulburări postsomnice
Plîngerile,prezentate de persoanele cu tulburări presomnice. Nu puteţi adormi?
Să
examinăm mai detaliat, ce prezintă în sine fiecare grupă. Prima grupă –
tulburările presomnice. Această grupă înglobează tulburările de somn, legate de
dificultatea de a adormi. În acest caz omului îi vin în minte diferite temeri
şi îngrijorări, el nu poate adormi ore în şir. Adesea temerile şi îngrijorările
privind faptul, că nu va putea adormi, apar înainte de a merge la culcare.
Nelinişteşte şi gândul obsedant că mîine totul se va repeta. Însă, dacă reuşesc
să adoarmă, atunci somnul la aceşti oameni se desfăşoară cu bine.
Plângerile,prezentate de persoanele cu tulburări intrasomnice. Vă treziţi noaptea?
Grupa
a doua – sunt, aşa numitele tulburări intrasomnice. Această grupă întruneşte
astfel de tulburări de somn, când procesul de adormire este mai mult sau mai
puţin satisfăcător, dar au loc treziri nocturne din diferite motive. Astfel de
treziri nocturne sunt destul de frecvente şi după fiecare din ele este greu de
adormit. Prin urmare, dimineaţa se resimte o stare de somn insatisfăcut. La fel
dimineaţa astfel de oameni nu sunt destul de vioi.
Plângerile,
prezentate de persoanele cu tulburări postsomnice. Vă treziţi prea
devreme?
Grupa
a treia este întrunită de tulburările postsomnice. În cazul unor astfel de
tulburări de somn însuşi somnul şi procesul de adormire sunt fără probleme, dar,
trezirea survine destul de devreme. Astfel de oameni de obicei spun: „Pur şi
simplu, nici un ochi nu mai visează!”. De regulă, încercările repetate de a
adormi sunt cu eşec. Astfel, timpul petrecut în somn, este redus.
Toate
aceste tipuri de tulburări duc la istoveală sporită în timpul zilei,
moleşeală, oboseală, grad redus de activitate şi capacitate de muncă. La aceste
simptome se mai adaugă şi senzaţia de deprimare şi indispoziţie. Apare un şir
întreg de metehne, pe care de obicei omul le asociază cu tulburările de somn.
Aceste metehne poartă un caracter absolut diferit şi pot avea tangenţă cu activitatea
tuturor organelor şi sistemelor.
Ce
le insatisface în vis pe persoanele cu tulburări de somn?
Să
încercăm să examinăm mai detaliat persoanele deranjate de tulburări de somn.
Prima
categorie – sunt cei ce dorm puţin, dar destul de bine. De regulă, aceasta ţine
de persoanele tinere, cu un mod activ de viaţă. Aceste persoane deseori sunt
prospere, sau care tind să prospere într-un oarecare domeniu. Pentru ele un aşa
regim de somn nu este o patologie, ci un mod de viaţă.
A
doua categorie – sunt persoanele nemulţumite de calitatea somnului lor. Ele
sunt intimidate de profunzimea insuficientă a somnului, de episoade frecvente
de trezire şi de senzaţia matinală a insuficienţei de somn. Mai mult ca atât,
această categorie de oameni este alarmată anume de calitatea somnului, ci nu de
durata lui.
A
treia categorie întruneşte persoanele, nesatisfăcute atît de profunzimea
somnului cît şi de durata lui. Deci, tulburările de somn sunt mai profunde,
comparativ cu primele două categorii. Prin urmare, este mai greu de desfăşurat
tratamentul persoanelor cu tulburări de somn anume din această grupă.
Care
motive duc la tulburări de somn?
Este
necesar totuşi de menţionat, că diverse tulburări de somn – sunt întotdeauna o
manifestare a unei anumite boli. Deci,
acest fenomen este repetat. Clasificarea generală a tipurilor tulburărilor de
somn are o multitudine de compartimente. Noi le vom examina pe cele de bază,
din care cel mai des întîlnite – tulburările psihofiziologice de somn.
Factorul
primordial în dezvoltarea tulburării psihofiziologice de somn – este factorul
legat de starea psihică a omului.
Situaţiile
de stres şi supratensiunea psiho-emoţională
Aceasta
înseamnă, că tulburările de somn survin ca răspuns la stresul psiho-emoţional
acut sau la stresul psiho-social. Tulburarea de somn, apărută în rezultatul
acţiunii factorilor de stres, este o reacţie psihofiziologică. Pentru o astfel
de reacţie este caracteristică restabilirea treptată a somnului peste un anumit
timp, după dispariţia factorilor psiho-traumatizanţi.
Tulburările
emoţionale
Următorul
factor în dezvoltarea tulburărilor de somn este legat de tulburările
emoţionale. Acestea, mai întîi de toate, sunt dereglările alarmante,
indispoziţia şi tulburările de panică. Printre tulburările emoţionale neliniştea
şi depresia sunt reprezentative.
Orice
boli somatice cronice
Mai
există şi alţi factori, care duc la tulburarea somnului, rolul cărora se
amplifică odată cu vîrsta. De exemplu, odată cu vîrsta, apar senzaţii de
durere, cînd trebuie să te trezeşti noaptea pentru urinare, se accentuează
manifestările afecţiunilor cardiovasculare şi de alt gen. Toţi aceşti factori,
cauzaţi de manifestarea şi progresarea bolilor somatice – a diferitor organe şi sisteme, la fel
deranjează somnul normal.
Şi
aici apare următoarea situaţie, în care oamenii asociază starea lor psihică
nesatisfăcătoare cu tulburarea somnului. Anume tulburările de somn sunt puse de
ei în fruntea semnelor de boală, presupunând că, în cazul normalizării
somnului, se vor simţi mai bine. Însă, de facto, totul este invers – trebuie de reglat funcţionarea normală a
tuturor organelor şi sistemelor, pentru ca în aceste condiţii să se normalizeze
şi somnul. Pentru soluţionarea acestei sarcini poate fi necesară corecţia
schemei de tratament a bolilor cronice, ţinînd cont de schimbarea stării funcţionale
a organismului. Întrucît cauzele tulburărilor de somn sunt variate, este de
menţionat, că locul de frunte printre toate aceste cauze totuşi este ocupat de
cele psihogene.
În
ce mod tulburările de somn sunt legate de perturbările emoţionale ?
În
ce mod se manifestă tulburările de somn, legate de nelinişte şi depresie ? La
oamenii cu anxietate sporită prevalează tulburările presomnice. Cea mai mare
dificultate pentru ei este adormirea, iar dacă reuşesc să adoarmă, atunci ei
dorm destul de bine. Însă, este posibilă şi dezvoltarea manifestărilor
intrasomnice şi de alt tip. Pentru oamenii cu depresie sunt caracteristice mai
des tulburările postsomnice. Cei ce suferă de depresie, adorm mai mult sau mai
puţin normal, dar se trezesc devreme, după ce nu mai pot adormi. Astfel de ore
matinale sunt pentru ei cele mai grele. Depresia oamenilor, ce au astfel de
tulburări postsomnice, poartă un caracter melancolic. Spre seară, starea lor,
de regulă, se îmbunătăţeşte. Prin aceasta, totuşi, manifestările de depresie nu
se epuizează. Printre bolnavii cu depresie 80-99% au tulburări de somn.
Tulburările de somn pot fi pe de o parte, o plîngere principală, iar pe de altă
parte – pot fi în complex cu alte manifestări depresive.
Tulburările
persistente de somn în absenţa detectării unor motive clare ale acestei stări,
servesc drept temei pentru excluderea depresiei ascunse, mascate.
Oamenii
cu depresie povestesc adesea, că îşi petrec noaptea în reflecţii, care totuşi
se produc în timpul somnului, cu toate că capul nu se odihneşte deloc. Deci, oamenii
cu depresie consideră, că sunt chinuiţi de gînduri în somn, iar ipohondricii
presupun că gîndurile lor îi chinuiesc în timp ce sunt treji.
După
cum am mai spus, tulburările de somn se întîlnesc mai des odată cu înaintarea
vîrstei, când creşte şi numărul depresiilor. Este detectată legătura dintre vîrstă,
depresie şi sexul feminin, la baza căreia stau tulburările sistemice
neurobiochimice. Cu toate acestea, are loc reducerea fazei de somn lent, care
este cel mai profund somn, mişcările ochilor devin mai puţin regulate. Mişcările
ochilor persistă în faza de somn rapid, în timpul căreia apar visele.
Este
curios aspectul somnului şi depresiei, care a fost remarcat întîmplător.
Oamenii, ce suferă de depresie şi care petrec cîteva nopţi fără somn, în
următoarele zile se simt mai bine. Acest fenomen a fost studiat. Şi prin urmare
s-a stabilit, că desfăşurarea privării
de somn în decurs de cîteva săptămîni (privarea de somn se desfăşura de 2-3 ori
pe săptămână) ajută în cazul depresiei melancolice mai mult decât administrarea
antidepresantelor. Însă, în cazul formei alarmante de depresie, o astfel de
privare de somn este mai puţin eficientă. Este important de menţionat că, după
privarea de somn se mărea eficienţa administrării ulterioare de antidepresante.
Tulburările
de vigilenţă
Totuşi
în afară de tulburările insomnice, în caz de depresie se remarcă rareori
tulburări de vigilenţă (hipersomnie), stare de somnolenţă sporită. Aceste
tulburări ţin de sindromul de hipersomnie, care se manifestă prin somn profund,
îngreunarea deşteptării de dimineaţă, precum şi prin somnolenţă în timpul
zilei. Un astfel de sindrom deseori apare în cazul patologiei neuroendocrine. O
altă formă de hipersomnie – narcolepsia, este o boală genetică.
Şi,
în cele din urmă, încă o manifestare a hipersomniei – este sindromul,
aşa-numitei hibernări periodice. Acest fenomen se remarcă preponderent la
persoanele tinere, la care timp de câteva zile (7-9 zile) survenea o somnolenţă
irezistibilă fără nici un motiv evident. Aceşti oameni se sculau, mâncau, îşi
făceau necesităţile fiziologice, dar cea mai mare parte din zi o petreceau dormind.
Astfel de perioade începeau brusc şi tot la fel de brusc se terminau. Aceste
episoade erau tratate ca manifestări de depresie. Desfăşurarea tratamentului
profilactic corespunzător în perioada dintre crize în majoritatea cazurilor
este eficientă.
Principiile
tratamentului tulburărilor de somn
În
cazul concretizării caracterului depresiv al tulburărilor de somn şi vigilenţă
se recomandă aplicarea unei cure de tratament cu antidepresante. Cu toate
acestea, o atenţie deosebită se acordă preparatelor ce posedă o acţiune
selectivă asupra sistemelor serotoninice ale creierului, responsabile de
iniţierea şi desfăşurarea somnului.
Preparatele somnifere, care
sunt foarte numeroase, nu pot soluţiona problema somnului la oamenii cu
depresie. Ele sunt doar nişte remedii simptomatice.