Diabetul zaharat: profilaxia complicaţiilor

Viclenia diabetului rezidă în faptul că complicaţiile sale de la început nu se manifestă nici într-un mod, dar peste 10-15 ani de la evoluţia bolii ele pot fi înlăturate foarte greu. Din acest motiv, este important de monitorizat nivelul zahărului în sînge, obţinînd indicii apropiaţi de normă.

Afectarea ochilor

Mai întîi de toate suferă retina, se dereglează circulaţia sangvină în capilarele fundului ocular – se dezvoltă retinopatia diabetică. Cu toate acestea, în primele etape omul nu simte acest lucru – acuitatea văzului nu se reduce. Din acest motiv, fiecare bolnav de diabet zaharat trebuie să se adreseze la oculist cel puţin 1 dată pe an.

Observînd la timp simptomele retinopatiei diabetice, se poate de indicat un tratament: apriori de normalizat nivelul zahărului în sînge. La necesitate, cu ajutorul laserului se ard sectoarele modificate ale retinei, fapt ce permite prevenirea progresării procesului.

Afectarea rinichilor

În cazul diabetului se dezvoltă nefropatia diabetică. Rinichiul – este un filtru, ce elimină substanţele nocive din organism odată cu urina, lăsîndu-le pe cele necesare. În stare normală filtrul nu permite trecerea albuminei, deoarece aceasta este o substanţă necesară. În cazul dezvoltării nefropatiei apare albumina în urină. Din acest considerent, fiecare bolnav trebuie cel puţin o dată pe an să efectueze analiza urinei pentru determinarea albuminei (de exemplu, analiza generală). Această analiză poate fi făcută la orice policlinică. În cazul dezvoltării ulterioare a nefropatiei diabetice se poate mări tensiunea arterială, care în sine se va reflecta negativ asupra lucrului rinichilor.

Afectarea sistemului cardio-vascular

Deseori diabetul este însoţit de afectarea sistemului cardio-vascular (hipertonie arterială, boala ischemică a inimii). Toate acestea – manifestarea arteriosclerozei, care pe fundalul diabetului zaharat se poate dezvolta mai rapid şi poate aduce la consecinţe mult mai grave
– infarcturi, ictusuri. De aceea, diabeticii îndeosebi de vîrstă înaintată, trebuie să-şi urmărească tensiunea arterială, măsurînd-o zilnic de sine stătător. Tensiunea sistolică (superioară) nu trebuie să depăşească 130 mm de coloană de mercur, iar tensiunea diastolică (inferioară) – 85 mm de coloană de mercur. Un bun efect pentru normalizarea tensiunii o poate avea reducerea greutăţii excesive, limitarea conţinutului de sare în alimentaţie (nu mai mult de 1 linguriţă pe zi). Dacă tensiunea nu poate fi normalizată în
acest mod, medicul va indica nişte preparate. Cel mai probabil, aceste pastile vor trebui administrate pe viaţă, nu doar în cazul cifrelor înalte a tensiunii arteriale pentru a o scădea, dar şi în cazul cifrelor normale pentru ca aceasta să nu crească.

La fel este necesar de efectuat în mod regulat analiza biochimică a sîngelui pentru determinarea nivelului de colesterină şi trigliceride. Nivelul general de colesterină trebuie să fie mai mic de 5,2 mmol/l şi nici într-un caz să nu depăşească 6 mmol/l. În timpul de faţă există dispozitive casnice pentru autocontrol, care permit de determinat şi zahărul din sînge, şi nivelul de colesterină, de exemplu „Akkutrend GC”. Nivelul de trigliceride trebuie să fie mai mic de 1,7 mmol/l (să nu depăşească 2,2 mmol/l). Pentru scăderea nivelului acestor indici este necesar mai întîi de toate de limitat brusc consumul produselor cu un conţinut sporit de grăsimi animale: untul, smântâna, laptele gras (mai mult de 3%) şi brânza dulce (mai mult de 4%), caşcavalurile (cu grăsimea de peste 30%), carnea grasă, subproduse
(ficat, rinichi, creieri), salamuri, icră, torte, prăjituri, copturile pe drojdii, gălbenuşurile de ou. Uneori cu ajutorul unei alimentaţii corecte se izbuteşte de scăzut indicii metabolismului de grăsimi până la valorile necesare.

Afectarea picioarelor

În cazul diabetului zaharat are loc afectarea nervilor, care se numeşte neuropatie diabetică. Faptul dat se poate întîmpla în cazul oricărui tip de diabet. Are loc de asemenea afectarea vaselor mari, caracteristică în special oamenilor în vîrstă, ce suferă de diabet zaharat de tipul II. Apare afectarea extremităţilor inferioare sub formă de durere de diversă etiologie, senzaţia de usturime, „alergarea furnicăturilor”, împunsături, amorţirea tălpilor. Pentru neuropatia diabetică este caracteristică reducerea tuturor tipurilor de sensibilitate – de durere, temperatură – fapt ce este foarte periculos. Traume ale pielii pot apărea de la
mersul cu picioarele goale, dacă în încălţăminte a nimerit o pietricică sau nisip, la purtarea încălţămintei incorect alese, la prelucrarea incorectă a unghiilor şi bătăturilor.

În cazul diabetului zaharat este mare riscul dezvoltării cangrenei piciorului şi, prin urmare, riscul amputării extremităţii. Fiecare bolnav trebuie să ştie cum să reducă acest risc.

La îngrijirea unghiilor şi pielii tălpilor nu se poate de folosit obiecte ascuţite: foarfece, foarfece pentru bătături, lame de ras, cleşte. Aceasta este una din cele mai frecvente cauze de traumatizare, cu atât mai mult că este redusă sensibilitatea la durere.

Unghiile pot fi prelucrate doar cu ajutorul pilei. Marginea unghiei trebuie pilită, creînd o formă semirotundă.

Dacă unghiile îngheaţă, ele nu pot fi încălzite cu ajutorul termofoarelor, aparatelor electrice de încălzire sau cu ajutorul caloriferelor cu încălzire cu abur. Mai bine îmbrăcaţi nişte ciorapi calzi fără elastic îngust şi urmăriţi, ca ele să nu se anine în încălţăminte.

Din acelaşi motiv este interzis de făcut băi fierbinţi pentru picioare (temperatura apei nu trebuie să depăşească 40⁰C).

Nu se recomandă să mergeţi desculţi, întrucît în aşa caz este mare pericolul de traumatizare şi pătrundere a infecţiei. La plajă trebuie să îmbrăcaţi şlapi de baie şi să vă protejaţi în orice mod picioarele de insolaţii.

Refuzaţi-vă de încălţămintea incomodă, strîmtă şi care vă roade şi nu purtaţi pantofi pe tocuri înalte. Niciodată să nu puneţi încălţămintea pe piciorul gol. Fiţi mai atenţi cu încălţămintea nouă: pentru prima dată încălţaţi-o nu mai mult de 1 oră şi nici într-un caz să nu purtaţi încălţăminte de mărime mai mică. La fel nu se recomandă încălţămintea deschisă, în special sandale sau sandalete cu cureluşă ce trece printre degete.
Încălţămintea trebuie să fie liberă, cu branţ moale. Verificaţi întotdeauna încălţămintea
înainte ca să o încălţaţi: vedeţi dacă nu au nimerit acolo careva obiecte străine, capabile să rănească piciorul, dacă nu s-a răsucit branţul, dacă nu ies ţinte.

Dacă pe picioare aveţi bătături, nu încercaţi să scăpaţi de ele cu ajutorul plasturelui pentru bătături sau unguentelor şi soluţiilor speciale – aceste remedii conţin substanţe ce lezează pielea.

Unul din cele mai potrivite remedii pentru înlăturarea bătăturilor şi sectoarelor cheratinizate în exces este piatra de baie. Trebuie să vă folosiţi de ea în timpul spălării picioarelor, după spălare să le ştergeţi bine, fără fricţionare, dar prin umectarea pielii, îndeosebi în interspaţiile dintre degete. De asemenea trebuie să schimbaţi zilnic ciorapii
sau colţunii.

La prelucrarea traumelor tălpii este interzis de folosit iod, verde briliant, spirt şi mangan. Ele sunt contraindicate, întrucît înrăutăţesc cicatrizarea rănilor şi în plus, pot cauza arsuri şi pot vopsi rana. Este interzis de folosit şi leucoplastul obişnuit pentru acoperirea vătămărilor.

Fumatul este interzis – acesta înrăutăţeşte alimentarea cu sînge a picioarelor.

Zilnic este necesar să examinaţi minuţios picioarele, în special suprafaţa tălpii. În acest scop puteţi folosi o oglindă, fixată pe podea sau rugaţi pe cineva din apropiaţi. Acest lucru permite detectarea la timp a rănilor, fisurilor şi rosăturilor.

În cazul uscăciunii pielii picioarelor trebuie să o ungeţi (dar nu în interspaţiile dintre degete) cu o cremă grasă sau ulei.

Chiar şi leziunile nesemnificative – sunt un motiv pentru a vă adresa la medic, însă trebuie să ştiţi să vă acordaţi primul ajutor de sine stătător. O rană sau fisură, depistată la examinarea tălpii, trebuie spălată cu soluţie dezinfectantă: puteţi folosi soluţie de dioxidină (este în orice farmacie), furacilină sau peroxid de hidrogen. Rana spălată trebuie închisă cu un bandaj steril ori temporar cu un plasture bactericid.