Inseminarea artificială
Inseminarea artificială — una dintre tehnicile adiţionale de reproducere asistată, ce constă în introducerea spermei partenerului direct în uter.
În prezent există metode de laborator, care sporesc vădit efectul introducerii spermei soţului. Centrifugele moderne de mare viteză permit îmbunătăţirea spermei fără a dăuna celulele sexuale masculine, curăţându-le de impurităţile nedorite. La fel în caz de necesitate, această probă poate fi îngheţată în azot lichid, la fel ca, până la acel moment
când femeia va fi gata pentru a concepe copilul. Datorită acestei prelucrări speciale a spermei creşte concentrarea spermatozoizilor vii, iar cei mai puţini activi şi necalitativi sunt înlăturaţi. În uter se introduce nu sperma proaspătă, ci un volum nu mare a mediului
nutritiv steril cu spermatozoizi, care este îmbogăţit cu un complex de proteine şi substanţe minerale.
Recomandări pentru utilizare
Din păcate numărul familiilor care necesită această tehnică este foarte mare.
Starea generală a sănătăţii bărbaţilor, capacitatea pentru o viaţă sexuală normală nu este din păcate o garanţie de succes pentru fertilizare. Un impact negativ asupra funcţiei de reproducere a bărbaţilor îl constituie traumele organelor sexuale, bolile infecţioase –
parotida, hepatita, tuberculoza, sifilisul, gonoreea.
Supraîncălzirea permanentă ale organelor sexuale ale bărbatului este foarte dăunătoare, la fel influenţează negativ şi efortul emotiv sporit, abuzul de băuturi alcoolice, fumatul. În urma acestor şi altor factori nocivi materialul seminal poate conţine o cantitate insuficientă de spermatozoizi, ori aceştia pot avea o structură incorectă şi sunt mai puţin activi.
În felul acesta în organele genitale ale femeii nu ajung „biomasa critică” ale spermatozoizilor viabili, necesară pentru înfruntarea tuturor obstacolelor ce se întâlnesc în
drum spre ovul.
Inseminarea artificială este necesară nu doar în cazurile infertilităţii masculine. În cazurile vieţii îndelungate în cuplu în mucusul colului uterin al femeii se produc anticorpi la componentele spermei soţului, care percep fluidul seminal ca ceva străin şi împiedică pătrunderea spermatozoizilor în uter. Pentru depistarea acestei forme a infertilităţii se efectuează teste biologice încrucişate.
Ba chiar mai mult, această procedură de inseminare este destinată în cazurile unor anomalii anatomice şi fiziologice ale organelor sexuale ale bărbaţilor şi ale femeilor.
Este foarte importantă alegerea corectă a timpului şi a metodei de introducere a fluidului seminal. În fond în procesul tratamentului prin metoda de inseminare, medicul modelează procesul natural al conceperii copilului, face ceea ce din anumite considerente şi cauze nu poate avea loc în cuplul fără copii.
În mediu tratamentul cuprinde 3-5 cicluri. Dacă inseminarea artificială este ineficientă
atunci pentru cuplul în cauză, trebuie să se aplice alte tehnici de reproducere ( FIV şi ICSI).