loading

Ortopedie – confecționarea vinirilor, coroanelor, punților dentare, protezelor mobile.

Stomatologia ortopedică – compartiment al stomatologiei care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul dereglării integrității și funcției sistemului stomatognat prin intermediul protezelor și aparatelor de reglare. Baza stomatologiei ortopedice o constituie restaurarea și protezarea dentară. Restaurarea dentară reprezintă o variantă de protezare în care defectul dentar se umple cu un material contemporan și i se dă un aspect inițial. Însuși protezarea (dintelui pierdut) poate fi diferită atît după metodologie și tehnologie, cît și după materialele utilizate. Metoda de protezare se selectează individual fiecărui pacient și depinde de mulți factori. Din această cauză pentru alegerea corectă metodei de protezare este foarte importantă colaborarea dintre medic și pacient. Stomatologia ortopedică se mai ocupă și cu corecția aspectului exterior al pacientului, adică rezolvă întrebările stomatologiei estetice. La momentul dat protezarea dentară se împarte în 3 grupuri mari: fixă, mobilizabilă și condițional-mobilizabilă.

I. Protezare fixă

Protezare dentară fixă – înlocuirea unui sau a mai multor dinți cu ajutorul protezelor fixe. Aceste proteze pot fi confecționate din diferite materiale și prin diferite tehnologii, ceea ce-i comun pentru ele este faptul că aceste proteze nu se pot înlătura de sinestătător. Protezarea fixă include următoarele tehnologii:
  • Microprotezarea (incrustații, vinire);
  • Coroane dentare de înveliș;
  • Punți dentare;
  • Protezarea pe implante.
Protezarea fixă se utilizează în rezolvarea diferitelor scopuri în practica stomatologică, începînd cu restaurarea unui singur dinte și terminînd cu protezarea dinților întregului maxilar. După fixarea protezelor fixe pacientul nu trebuie din nou să învețe să se folosească și să îngrijească de dantura sa. Aspectul exterior al pretezelor moderne este formidabil, pacientul în scurt timp uită de problema lipsei dinților.

1. Microprotezarea – restabilirea structurii dintelui cu ajutorul incrustațiilor și vinirelor. Incrustațiile – reprezintă copia exactă a cavității dintelui confecționată dintr-un material dur (ceramică, metal, compozit).

Incrustațiile au următoarele funcții:
  • Estetică (se poate alege culoarea exactă);
  • Restaurativă (restabilirea structurii duce automat la restabilirea funcției de masticație);
  • Fortificarea dintelui (este importantă pentru protezarea ulterioară, de exemplu cu metaloceramică). La confecționarea coroanelor dintele se șlefuiește, din această cauză multeori se recurge la incrustații pentru întărirea dintelui și prevenirea fracturării lui ulterioare.

Vinirele (fațetele dentare) – o lamelă subțire care acoperă parțial dintele. Ele rezolvă 2 întrebări:

  • Protecția țesuturilor dentare de factorii externi nocivi;
  • Crearea zîmbetului impecabil.

Coroanele dentare

Coaroana este acea porțiune a dintelui care este situată supragingival și realizează funcția lui de bază, cea de masticație. În coroana dintelui viu au loc procese metabolice active care se intensifică în timpul masticației. Din această cauză pentru a se menține în starea normală dintele trebuie să suporte regulat presiune (trebuie să participe activ în masticație). La distrugerea parțială a coroanei dintelui cea mai rațională metodă de restaurare este confecționarea coroanei dentare de înveliș. Confecționarea coroanei dentare necesită necesită o anumită pregătire a dintelui care constă în crearea unui bont dentar conic prin șlefuirea 1-2 mm din țesuturile dentare. În cazurile defectelor dentare masive și îngustării pereților dintelui se va confecționa și o incrustație, care va asigura o rezistență suplimentară dintelui, apoi se va confecționa coroana de înveliș. Coroanele dentare de înveliș se utilizează în următoarele scopuri:
  • Pentru restabilirea formei dintelui;
  • Pentru restabilirea funcției de masticație;
  • Pentru întărirea dintelui care treptat se distruge (de obicei dinții devitalizați demult);
  • Cu scop estetic.

Coroanele dentare pot fi permanente și provizorii. După materialul utilizat la confecționare ele pot fi:

  • Metalice;
  • Acrilice;
  • Din ceramică integrală;
  • Metaloceramice;
  • Din metalocompozit;
  • Din oxid de zirconiu.

Coroanele metalice – permit mărirea rezistenței dintelui și permit păstrarea țesuturilor rămase, însă estetică lor cedează cu mult față de coroanele confecționate din alte materiale. Din această cauză asfel de coroane dentare se utilizează foarte rar în zona dinților frontali. Grosimea coroanei metalice este aproximativ de 0,3 – 0,5 mm, anume atît se șlefuiește din dinte pentru acest tip de coroane, pentru ca aceasta să nu fie mai mare decît ceilalți dinți.

Coroanele integral ceramice ”e.Max” – se confecționează din niște blocuri prefabricate baza cărăra este disilicatul de litiu (stecloceramica). Acest tip de coroane sunt foarte rezistente, foarte estetice și destul de funcționale, cu ușurință se aplică pe implante. După tehnologia ”e.Max” se pot confecționa și vinire și incrustațiile.