Osteoartroza
Osteoartroza — afecţiune degenerativă a articulaţiilor, însoţită de schimbări în ţesutul cartilaginos pe fundalul supraîncărcării mecanice şi dereglării suprafeţelor articulare, ceea
ce duce la deformarea şi preponderent la dereglarea funcţiei articulaţiilor de sprijin (a genunchilor, coxofemurale, talocrurale).
Afecţiunea se dezvoltă la vârsta de 40-50 ani, la femei – în perioada menopauzei. Se caracterizează prin evoluţie lentă şi progresivă.
Simptomele OSTEOARTROZEI:
- apariţia trosnetului în articulaţii şi durerilor în urma efortului fizic spre sfîrşitul zilei;
- durere (de start) înainte de mers în articulaţiile genunchilor;
- tumefacţie periodică a articulaţiei genunchiului;
- formarea nodulilor în regiunea articulaţiilor interfalangiene a mîinii (nodulii lui Heberden sau Bouchard), care duc la deformarea persistentă a articulaţiilor mici ale mîinii şi articulaţiilor metatarsofalangiene a degetelor anterioare de la talpă;
- dificultate la mersul pe scară (în special la coborîre).
Cauzele apariţiei OSTEOARTROZEI:
- obezitate;
- supraîncărcarea funcţională a articulaţiilor;
- practicarea atleticii grele;
- traumele articulaţiilor;
- alte maladii.
Zona de afectare:
- articulaţiile genunchilor şi coxofemurale;
- articulaţiile metatarsofalangiene ale degetelor anterioare de la talpă;
- articulaţiile interfalangiene ale mîinii.
Diagnosticul OSTEOARTROZEI:
- evaluarea simptomelor clinice de către medic;
- radiografia articulaţiilor modificate;
- ecografie articulară.
Profilaxia OSTEOARTROZEI:
- reducerea eforturilor fizice stereotipice asupra articulaţiilor de sprijin;
- practicarea raţională a educaţiei fizice şi sportului;
- reducerea greutăţii corpului.