loading

Polipii colonici

Polipii colonici (ai colonului şi rectului) prezintă în sine nişte concrescenţe ale stratului interior al intestinului gros (colonului şi rectului), care ies în afara orificiului intestinal. Polipii pot fi plaţi (întinşi) sau pot avea „picioruş”.

De problemele legate de polipi se ocupă medicul-gastroenterolog. Diagnosticul oportun şi tratamentul polipilor previne dezvoltarea cancerului de colon.

Metoda principală de diagnosticare a polipilor este colonoscopia — investigaţia unui sector din intestin pînă la un metru, cu ajutorul unui endoscop special, introdus în anus. Endoscopul se introduce prin sinuozităţile intestinului, pe toată lungimea îngustării lui. Fiecare persoană cu vîrsta peste 50 ani trebuie să fie supusă acestei proceduri.

Dacă în familie sunt cazuri de îmbolnăviri cu cancer de colon, atunci colonoscopia trebuie efectuată regulat, începînd de la o vîrstă mai tînără.

Pînă la efectuarea colonoscopiei medicul poate indica:

Instrumentul reprezintă în sine un tub metalic, dotat cu optică specială, iluminare şi un set de cleştişoare pentru luarea biopsiei (o bucăţică de ţesut pentru investigaţia ulterioară).

Într-un şir de ţări europene, de exemplu în Germania, se aplică în masă o metodă, simplă şi relativ ieftină pentru depistarea polipilor – testul hemocult (materialele pentru el se transmit prin poştă). Cu ajutorul unor reacţii chimice speciale el permite detectarea chiar şi
a unei cantităţi infime de sînge în masele fecale. Sîngele apare în masele fecale chiar şi în cazul unor polipi foarte mici în intestin. Astfel, este posibilă diagnosticarea polipilor şi tumorilor intestinului gros la persoanele care nu se plîngeau de nimic. Încă o tehnologie şi mai ingenioasă a fost inventată în Japonia: în closet este montat un senzor special, care
reacţionează la apariţia sîngelui în masele fecale. Senzorul este unit la un calculator, conectat la reţeaua medicală generală, care monitorizează fiecare apartament conectat la această reţea. În cazul „semnalului de alarmă” personalul medical cheamă familia la investigaţie.

O astfel de atenţie sporită faţă de polipi este legată de faptul că în 50 – 75 procente din cazuri o tumoare malignă apare anume din polipi. Un pericol deosebit îl prezintă polipoza multiplă sau difuză, ce se întîlneşte în unele familii şi are un caracter ereditar. În acest caz
tumorile maligne apar în locul polipilor în 80 -100 procente cazuri.

Tratamentul conservativ ai polipilor colonici este fără perspectivă. Orice polip, detectat prin colonoscopie, trebuie să fie înlăturat chirurgical şi cercetat sub microscop. Înlăturarea la timp a polipilor colonici mici, practic întotdeauna asimptomatici – este măsura de bază în profilaxia cancerului de colon.

Tratamentul chirurgical ai polipilor colonicise realizează cu ajutorul echipamentului
endoscopic. În orificiul anal se introduce un endoscop flexibil (cu un aşa endoscop se efectuează colonoscopia), dotat cu electrod de laţ, cu care se prinde, se comprimă şi se retează piciorul polipului. Pentru arderea polipilor şi sectoarelor intestinului se pune în aplicare electrocoagularea. Polipii mari se înlătură pe porţiuni.

În cazul polipozei multiple se efectuează o operaţie abdominală chirurgicală –  se înlătură o porţiune din intestinul gros. Polipul extras (sau polipii) se trimite la investigaţia histologică, ce permite determinarea faptului dacă în polip este sau nu o transformare malignă.

Metoda endoscopică de înlăturare a polipilor se suportă bine, fiind nedureroasă se efectuează fără narcoză generală şi anestezie, traumatizarea intestinului fiind minimală. Pacientul deja în ziua următoare se poate externa din staţionar. La înlăturarea unei porţiuni a intestinului tratamentul este mai complicat, iar perioada de restabilire este mai
îndelungată.

După înlăturarea polipilor de dimensiuni mari (peste 2 cm), polipilor multipli (5 cm şi mai mult) şi adenoamelor viloase de orice dimensiune este necesară o endoscopie de control
peste un an de zile. Dacă nu au fost depistaţi polipi noi, colonoscopia se repetă la fiecare trei ani.

În decursul primilor doi ani există probabilitatea apariţiei repetate a polipilor în acelaşi loc – aceasta se întâmplă la 13% bolnavi. La 7% polipii pot apărea în alte porţiuni ale intestinului gros.

Profilaxia