Laptele matern conţine toate substanţele nutritive pentru copil, şi anume în cantităţi optime, adaptat la nevoile particulare ale sistemului digestiv al nou-născutului, deoarece se elimină de către organismul mamei la „comanda individuală”.

Laptele matern, conţine acele substanţe ce ajută la protecţia copilului de diferite boli, până când se formează sistemul lui imunitar, protejându-l şi de alergii,  fapt ce este deosebit de important în zilele noastre. Formulele de lapte praf, nu pot asigura acest lucru, deoarece în laptele matern se conţin acele componente nutritive, care nu pot fi sintetizate artificial.    

Conţinutul laptelui matern se va schimba odată cu creşterea copilului, în corespundere cu necesităţile sale.  

În primele ore de după naştere se formează colostrul, mai apoi glanda mamară secretă laptele de tranziţie. Producerea laptelui matur începe de obicei în cea de a doua sau a treia săptămînă după naştere.

Laptele matern este foarte necesar copilului în prima jumătate a anului, iar în mod special în primele 3 – 4 luni. Colostrul este foarte important, el este un lichid produs de glandele mamare  în primele ore şi zile după naştere, este bogat în vitamine, fermenţi, substanţe minerale şi creează condiţiile necesare pentru formarea biocenozei intestinale corecte (cu lactobacil bifidus). Laptele matern se asimilează foarte bine şi uşor de către nou-născuţi.  Dezvoltarea fizică, emoţională şi mentală depinde foarte mult de faptul cum veţi alimenta copilul. Laptele matern este specific. Laptele matern conţine nutrienţi ce contribuie la dezvoltarea creierului copilului, în timp ce laptele de vacă ori cel de capră este îndreptat
mai mult spre creşterea fizică, adică greutatea copilului. Nu în zadar, copii din primul an de viaţă sunt numiţi sugari – cel mai mult ei au nevoie de laptele matern, sânul matern. Dar din păcate, primesc acest lapte matern tot mai puţini copii. Posibil, cauza constă însuşi în veacul nostru tumultuos. În acelaşi timp, foarte des mamele tinere nu sunt predispuse din punct de vedere psihologic spre alăptare, fapt ce influenţează pozitiv  producerea laptelui matern. 

Odată cu alăparea la sîn, copilului i satisface nu doar necesitatea nutritivă, dar şi reflexul de sugere, care se formează încă în uterul mamei şi în mod special necesitatea în comunicare.  Sugerea pentru noul-născut este şi necesitate şi o plăcere, care nu sunt legate direct cu senzaţia de foame. Datorită sugerii copilul îşi dezvoltă  mandibulele, muşchii gurii şi limba. Lucrul acesta este foarte important mai apoi pentru formarea vorbirii. Copiii care au fost puşi la piept foarte devreme, mai activ se formează toate sistemele organismului, inclusiv şi sistemul nervos.  Aceşti copii îşi întrec semenii săi în dezvoltarea intelectuală şi cea emoţională.

În ultimii ani tot mai mulţi specialişti şi medicii practicieni sunt de părere că copiii trebuie să fie alimentaţi la cerere, adică să fie alăptat atunci când îi este foame, dar nu după un grafic sever. Foamea – este o senzaţie nouă pentru copil, în burta mamei el practic nu avea acest sentiment. Sistemul gastrointestinal abia începe să se dezvolte. Atunci când intervalele
între alăptări sunt mari, copilul suge cu spor, înghite aer, mănâncă mai mult şi îi este greu să digere o cantitate mare dintr-o dată. În acest caz copilul are probleme cu burtica şi devine agitat.    

Încercaţi să alăptaţi copilul câte puţin, dar mai des. Metoda alăptării libere a nou- născuţilor în maternitate este posibilă atunci când mama are accesul nelimitat la copilul său, dar pentru aceasta ea trebuie să fie în acelaşi salon cu copilul.  Laptele matern se asimilează bine, copilul nu poate mânca mai mult decât necesită, mult mai complicat este atunci când copilul este hrănit artificial, mamele adesea nici nu îşi închipuie ce este aceasta.   

În prezent mai mult de 30% de copii „practic sănătoşi” de vârstă mică au o cantitate scăzută a bifido bacteriilor în intestin. Lucrul acesta este strâns legat de alăptare. Alimentarea copilului cu componenţi artificiali  încalcă formarea microflorei normale a intestinului cu toate consecinţele ce urmează.   De aceea, încercaţi să puneţi cât mai repede copilul la sân şi să începeţi alăptarea. Iniţierea timpurie a alăptării mai are o prioritate – lucrul acesta diminuează posibilitatea acţiunii toxice a bilirubinei, care este mărită la copii cu icter.   

Nu mai puţin important este  şi faptul hrănirii copiilor cu biberonul. Dar mecanismul sugerii din biberon şi cel direct de la piept este absolut diferit. Atunci când copilul suge din biberon se dezvoltă mai mult muşchii obrajilor, iar când suge direct de la sînul mamei se dezvoltă limba. Atunci când copilul lucrează cu obrăjorii este mai uşor şi el începe să înţeleagă acest lucru foarte repede. De aceea după biberon, bebeluşul nu prea doreşte să sugă pieptul. În consecinţă, apare problema scăderii volumului laptelui, crăpături ale mameloanelor,
blocarea laptelui cu necesitatea ulterioară de scurgere. Iar copilul este trecut la alimentaţia artificială.   

Încercaţi să nu evitaţi alăptarea. Atunci când apar probleme cu alimentarea – consultaţi un specialist înainte de a întrerupe alăptarea.  

A alăpta este foarte uşor, practic şi econom: hrana pentru copil este permanent la îndemână, este permanent de calitate bună, la temperatura necesară şi de consistenţa necesară.  Fiind în acelaşi salon cu copilul nou-născut, dumneavoastră aveţi posibilitatea să fiţi permanent în contact cu el, să aveţi grijă de el, să-l ajutaţi, în caz de necesitate.  Fiind la sînul mamei copilul se simte mai protejat şi mai liniştit, decât atunci când este într-o încăpere necunoscută, fiind singur în faţa unei lumi noi şi cu oameni absolut străini.