loading

Boala Alzheimer

Boala Alzheimer — deseori în discuţie ea este numită nu tocmai corect marasm bătrînesc – fiind o afecţiune, în care anumite sisteme ale celulelor creierului, neuronilor, de parcă ar muri, ceea ce duce la dezvoltarea deficienţei mintale bătrîneşti sau senile (demenţei).

Boala Alzheimer este una din cele mai frecvente cauze de demenţă, ce se dezvoltă la o vîrstă adultă şi înaintată. Primele simptome pot apărea deja după 40 ani, iar după 70 ani frecvenţa bolii ajunge pînă la 30%.

Această boală se observă mai des la persoanele cu studii insuficiente, cu profesii necalificate. O persoană cu intelect înalt are mai puţine şanse să se ciocnească cu manifestările bolii Alzheimer, din motivul ca ea are un număr mai mare de legături între celulele nervoase. Şi asta înseamnă că cu moartea unor celule funcţiile pierdute se pot transmite altor celule, ce nu au fost anterior puse în funcţiune. Mai des demenţa senilă  afectează  femeile – posibil, cauza dată rezidă în longevitatea mai mare a femeilor:  mulţi bărbaţi pur şi simplu nu supravieţuiesc până la boala Alzheimer.

Cauzele

În cazul bolii Alzheimer în creier are loc sedimentarea proteinei sub formă de „plăci senile” şi formarea aşa-numitor ghemuri neurofibrilare, ce constau din neuroni vătămaţi, – aceste două procese duc la distrugerea căilor nervoase ale creierului.

Pînă în prezent încă nu s-a stabilit, ce anume provoacă aceste schimbări, însă în ultimii ani savanţii au reuşit să distingă nişte gene speciale, responsabile de susceptibilitatea omului faţă de boala Alzheimer.

Şi iată ce este interesant: afecţiunea se observă adesea la persoanele cu studii insuficiente, cu profesii  necalificate. O persoană cu intelect înalt are mai puţine şanse să se ciocnească cu manifestările acestei boli, din motivul ca ea are un număr mai mare de legături între celulele nervoase. Şi asta înseamnă că cu moartea unor celule funcţiile pierdute se pot transmite altor celule, ce nu au fost anterior puse în funcţiune.

Simptomele bolii Alzheimer

Boala se începe cu tulburări progresive de memorie. Faza precoce poate rămîne neobservată de către cei din jur, întrucît persoana, remarcînd primele simptome de afecţiune, încearcă în tot felul să le ascundă. Odată cu pierderea cumulativă a amintirilor apare senzaţia de zăpăceală, confuzie, nedumerire. Treptat persoana încetează să se orienteze în spaţiu şi timp, din memoria ei dispar cunoştinţele acumulate, experienţa, deprinderile, cu toate acestea, mai întîi de toate se uită evenimentele cele mai recente, iar apoi cele mai de demult. Se dereglează simţul perceperii formei, culorii, feţelor, simţul de orientare în spaţiu. Aceasta se poate reflecta, de exemplu, în dezordinea şi asimetria scrisului: literele se adună în centrul sau în colţurile paginii, pe verticală. Vorbirea devine din ce în ce mai neclară.

Atunci cînd boala începe să progreseze, trebuie de folosit orice posibilitate, pentru a susţine capacitatea bolnavului de auto-deservire, de redus izolarea lui de cei din jur, de încercat de prevenit dezvoltarea unei depresii. De exemplu, pot fi de folos nişte ochelari noi, mai bine aleşi, un aparat auditiv mai performant, un aparat radio simplu în utilizare, cărţi cu imagini şi litere măşcate.

Printre factorii, ce intensifică simptomele bolii Alzheimer, se referă:

Diagnosticul

Pentru diagnosticarea acestei boli este necesară prezenţa următoarelor simptome:

Pentru aceasta, în prezent au fost elaborate nişte anchete speciale în scopul determinării bolii Alzheimer.

Pentru concretizarea diagnosticului este de asemenea necesar de efectuat electrocardiografia, electroencefalografia, tomografia computerizată, investigaţia funcţiei glandei tiroide.

Tratamentul

Dacă la ruda dumneavoastră în vîrstă au apărut simptome, asemănătoare manifestărilor bolii Alzheimer, grăbiţi-vă să o investigaţi la neuropatolog.

Deocamdată încă nu există preparate speciale care să trateze boala Alzheimer. Însă, sunt medicamente, ce uşurează simptomele bolii şi reţin substanţial evoluţia ei.