Sarcina extrauterină
Sarcina extrauterină – sarcina ectopică, care prezintă un pericol vădit pentru viaţa femeii şi necesită ajutorul imediat al medicului ginecolog. În loc să se dezvolte normal în uter, ovulul fertilizat se dezvoltă în afara lui. Mai frecvent (în 99% de sarcină), ovulul se implantează în cavitatea uterină, dar poate să se dezvolte şi pe ovare şi în cavitatea abdominală. Aproximativ în 1-2% dintre toate sarcinile (inclusiv şi FIV) sunt extrauterine.
Din păcate, este imposibil de a determinafără ajutorul specialistului, dacă sarcina se dezvoltă normal.
La fel ca şi în cazurile sarcinii ce decurge normal, în cazul sarcinii extrauterine are loc întîrzierea menstruaţiei se fac simţite schimbări în glandele mamare, apar greţuri uşoare, este posibilă respingerea anumitor produse ori mirosuri. Toate complicaţiile sarcinii extrauterine (mai ales sîngerările) prezintă un mare pericol pentru viaţa femeii.
Pentru a exclude sarcina extrauterină, este necesar consultul medicului ginecolog, care va indica investigaţiile şi analizele necesare.
Riscul sarcinii extrauterine creşte la femeile cu vîrsta de 35-44 ani. O atenţie sporită, trebuie să manifeste femeile cu diferite afecţiuni inflamatorii cronice, cauzate de infecţiile cu chlamydia, micoplasma sau ureaplasma, la fel şi acele femei care au efectuat diferite tratamente de inferilitate a trompelor şi hormonale. În afară de aceasta, în grupul de risc mai intră şi femeile cu endometrioza, anomalii congenitale ale uterului şi ale trompelor uterine. Folosirea dispozitivilor intrauterine drept metodă contraceptivă, la fel poate duce
la creşterea riscului de sarcină extrauterină.
Cauzele
Cauza principală a sarcinii extrauterine este deformarea, îngustarea lumenului trompelor uterine.
Acesta poate avea loc în cazurile:
- Proceselor inflamatorii ale organele genitale (ovare şi trompe) – de exemplu, după avort;
- anomalii congenitale ale trompelor uterine;
- Tulburări hormonale;
- Tumori ale organelor genitale interne.
Simptome
Dacă ovulul fecundat nu a ajuns în uter, atunci el se ataşează în acel loc unde se află, de exemplu, de pereţii trompei uterine, şi acolo începe să crească. Dar trompa nu este destinată pentru dezvoltarea embrionului: grosimea ei este de doar un milimetru-un milimetru şi jumătate, iar pereţii subţiri şi fini nu au capacitatea de a se extinde precum uterul. De aceea, la un moment dat, locul pentru dezvoltarea embrionului nu este suficient.
Aproximativ, în cea dea 4-6 săptămână a sarcinii extrauterine, vilozităţile învelişului exterior al embrionului trec de pereţii trompei uterine şi ea se rupe, iar faptul acesta provoacă sângerări în cavitatea abdominală. Apar dureri abdominale severe, paloare, puls rapid,greaţă, leşin. Dacă se rupe un vas mai mare, femeia poete pierde mult sânge, ceea ce cauzează chiar şi moartea.
În unele cazuri se rupe nu trompa, ci peretele ovulului fertilizat, care apoi este împins în cavitatea abdominală prin trompa uterină. Aceste cazuri sunt denumite avorturi extrauterine . Acestea sunt însoţite dureri abdominale severe, slăbiciune şi maree, dar se dezvoltă aceste simptome mai lent, decât în cazul ruperii trompei uterine. Peste un timp durerile dispar şi femeia poate crede că totul decurge normal. Dar sângerările ce au loc în cavitatea abdominală pot duce la aceleaşi complicaţii grave ca şi la ruperea trompei în cazul sarcinii extrauterine.