Schimbări ale organismului în timpul sarcinii

În timpul sarcinii în organismul femeii au loc schimbări fiziologice importante, care asigură dezvoltarea normală a fătului, pregătesc organismul pentru naştere şi alăptare. În această perioadă, deloc uşoară, se măreşte vădit sarcina asupra tuturor organelor şi ale sistemelor organismului viitoarei mame, fapt ce poate duce la acutizarea diferitor maladii cronice şi
dezvoltarea complicaţiilor.

Anume din aceste considerente, este necesar să se consulte specialiştii corespunzători şi să se efectueze investigaţiile necesare încă în etapa planificării sarcinii. Aceasta va permite
întreprinderea tuturor măsurilor de profilaxie şi pregătirea către naştere.

Inima

În timpul sarcinii, sistemul cardio – vascular efectuează o activitate mai pronunţată, deoarece în organism apare circuitul sanguin adiţional placentar. Aici circulaţia este mai sporită deoarece la fiecare minut prin placentă trec 500 mililitri de sânge. Inima femeii sănătoase în timpul gravidităţii se adaptează uşor la sarcinile adiţionale: se măreşte
greutatea muşchiului inimii şi circulaţia sângelui. Pentru asigurarea necesităţilor crescânde ale fătului cu substanţe nutritive, oxigen şi ale materialelor constructive,în organismul femeii începe să se mărească volumul de sânge, care ajunge la maxim la cele 7 luni ale sarcinii. În loc de 4000 mililitri acum în organismul femeii circulă 5300-5500 mililitri. La gravidele cu afecţiuni ale inimii sarcina poate provoca dezvoltarea complicaţiilor; iată
de ce la termenul de 27-28 pentru aceste gravide se recomandă spitalizarea în maternităţile specializate.

Tensiunea arterială

Tensiunea arterială, în timpul sarcinii ce decurge normal practic, nu se schimbă. Ba din contra, femeile care înainte de sarcină aveau tensiunea mărită, în timpul sarcinii ea se normalizează şi este în limitele de 100/60-130/85 mm. Lucrul acesta este cauzat de scăderea tonusului vaselor sangvine periferice sub influenţa progesteronului.

Dar în ultimul trimestru al sarcinii tensiunea arterială se poate mări, atingând uneori indici foarte înalţi. Tensiunea arterială mărită (140/90 mm şi mai mult) este unul dintre semnele de toxicoza târzie ale gravidelor. Această starea este foarte periculoasă şi poate duce la provocarea naşterii urgente.

Plămânii

În legătură cu necesitatea crescândă a oxigenului în timpul sarcinii se măreşte activitatea plămânilor. În pofida faptului, că pe parcursul dezvoltării sarcinii diafragma se ridică în sus şi limitează mişcările de respiraţie ale plămânilor, volumul lor creşte. Lucrul acesta are loc din contul expansiunii cavităţii toracice şi din contul expansiunii bronhiilor. Mărirea volumului aerului inspirat în timpul sarcinii ameliorează eliminarea oxigenului folosit de către făt prin placentă. Frecvenţa respiraţiei nu se schimbă, rămâne la nivelul de 16-18 ori pe minut, mărindu-se puţin doar spre sfârşitul sarcinii. De aceea în cazul apariţiei dificultăţilor de respiraţie ori alte tulburări ale respiraţiei femeia gravidă trebuie neapărat să consulte medicul.

Rinichii

Pe perioada sarcinii rinichii funcţionează cu o intensitate sporită, deoarece ei elimină din organism produsele metabolice ale gravidei şi ale fătului în creştere. Cantitatea urinei eliminate variază în dependenţă de volumul lichidelor băute. Femeia gravidă sănătoasă elimină pe zi în mediu 1200-1600 mililitri de urină, 950-1200 mililitri se elimină în timpul zilei, restul în timpul nopţii.

Sub influenţa progesteronului tonusul vezicii urinare scade, fapt ce poate duce la stagnarea urinei. În aceste condiţii este posibilă penetrarea infecţiilor în căile urinare, de aceea la femeile însărcinate foarte des se acutizează pielonefrita. Despre infecţia în căile urinare atestă apariţia în analiza urinei a leucocitelor – mai mult de 10— 12 în aria vizuală.

În afară de aceasta, uterul gravidei, îndreptându-se puţin spre dreapta poate provoca obstrucţia fluxului urinar din rinichiul drept. În aceste cazuri se ridică riscul hidronefrozei, adică extinderea pelvisului şi calicelor în urma acumulării mărite a urinei.

Organele sistemului digestiv

În primele 3 luni ale sarcinii la multe femei se manifestă schimbări în organele sistemului digestiv:

De regulă, aceste fenomene trec spre a 3-4 lună de sarcină, uneori la termenii mai târzii. Sub influenţa hormonilor placentei se reduce tonusul intestinului, fapt ce provoacă constipaţii. Intestinul este împins de uter în sus, stomacul la fel se împinge mai sus şi se
strânge, în felul acesta o parte din conţinutul acestuia nimereşte în esofag şi duce la aciditate (mai ales în cea dea doua parte a sarcinii). În aceste cazuri se recomandă administrarea preparatelor antiacide (de pildă Maalox, Renni), alimentarea cu două ore înainte de somn şi poziţia în pat cu capul mai ridicat.

Ficatul în timpul sarcinii la fel activează cu sarcină sporită, deoarece detoxifică produsele metabolice ale femeii şi ale fătului.

Articulaţiile

În timpul sarcinii la femei apare o anumită instabilitate la nivelul articulaţiilor. Mai ales devine mai mobil pelvisul, fapt ce ameliorează trecerea fătului prin el în timpul naşterii. Uneori fragilitatea articulaţiilor bazinului este atât de pronunţată, încât are loc o uşoară discrepanţă ale oaselor pubiene. Atunci gravida atestă dureri în regiunea uterului, mersul de „răţuşcă”. Despre lucrul acesta trebuie informat medicul, care va veni cu recomandările corespunzătoare necesare.

Glandele mamare

În timpul gravidităţii sînii se pregătesc către alăptare.Ei isi modifica dimensiunile, devenind mai mari. Mameloanele se pigmenteaza, iar areola mamara prezinta tuberculi mai accentuati. La apasare se pot constata picaturi de colostru, fara insa sa fie un fenomen obligatoriu.

Organele genitale

Cele mai mari schimbări în timpul gravidităţii au loc în organele genitale şi se referă cel mai mult la uter. Uterul gravidei se măreşte permanent în volum, spre sfârşitul sarcinii înălţimea lui atinge 35 cm în loc de 7-8 cm pînă la sarcină, greutatea atinge 1000-1200 gr (fără făt) în loc de 50—100 gr. Volumul cavităţii uterului către sfârşitul gravidităţii se măreşte
aproximativ de 500 ori. Schimbarea dimensiunilor uterului are loc din contul măririi fibrelor musculare sub influenţa hormonilor placentei. Vasele sangvine se dilată, cantitatea lor creşte, ele parcă ar acoperi cu o plasă uterul.

Se atestă contracţii neregulate ale uterului, care spre sfârşitul gravidităţii devin mai active şi se percep ca o „compresie”. Aceste, aşa numite contracţii ale lui Brexston-Hicx, se consideră
normale începând cu cea dea 30 săptămână a gravidităţii, se consideră drept un antrenament înainte de contracţiile adevărate în timpul naşterii.

Poziţia uterului se schimbă în dependenţă de dimensiunile sale. Spre sfârşitul celei de-a treia lună de sarcină el iese din aria bazinului, iar mai aproape de naştere atinge subrebordul costal. Uterul este susţinut în poziţie corectă de către fibrele musculare
uterine, care se îngroaşă şi se întind în timpul gravidităţii. Durerile ce apar în părţile abdomenului, mai ales în timpul schimbării poziţiei corpului, foarte des sunt din cauza întinderii fibrelor musculare utrine.

Alimentarea sanguină ale organelor genitale externe sporeşte, pe vagin şi pe labii pot apărea varice (aceleaşi varice pot apărea şi pe membrele inferioare şi în intestinul gros).

Creştere în greutate

Creşterea fătului şi schimbările fiziologice în organismul gravidei influenţează greutatea corpului. La femeia sănătoasă, către sfârşitul gravidităţii greutatea se măreşte în mediu cu 12 kilograme, cu devieri de la 8 la 18 kilograme. De obicei, în prima jumătate greutatea se măreşte cu 4 kilograme, iar în a doua parte de două ori mai mult. Mărirea greutăţii în fiecare săptămână până la 20 săptămâni atinge aproximativ 300+30 gr, de la 21 la 30 săptămâni — 330+40 gr şi după 30 săptămâni până la naştere — 340+30 grame. Femeile cu deficitul greutăţii de până la naştere pot lua în greutate săptămânal mai mult.

Psihologia femeii însărcinate

În afară de schimbările fiziologice în organism, se schimbă şi starea psihologică.

Asupra atitudinii femeii ce ţine de graviditate şi naştere au influenţă diferiţi factori, inclusiv cei sociali, etici, morali, economici şi alţii, la fel depinde de personalitatea gravidei.

În prima jumătate a sarcinii, majoritatea femeilor sunt preocupate mai mult de sănătatea personală, iar în a doua jumătate, mai ales după primele mişcări ale fătului, toate gândurile şi preocupările viitoarei mame sunt focalizate spre bunăstarea fătului. Femeia se adresează fătului cu diferite cuvinte blânde, ea visează, atribuindu-i diferite particularităţi deosebite. În afară de aceasta, mai multe femei în mod conştient renunţă la diferite
tabieturi şi obiceiuri în favoarea maternităţii.

Femeile gravide au un anumit nivel de hiper-constientizare si anxietate crescuta. În această perioadă femeia poate fi preocupată de schimbările în exteriorul ei, pierderea atractivităţii, relaţiile cu soţul.

Rudele apropiate (mai ales soţul) trebuie să devină un sprijin emoţional bun pentru gravidă şi să depună tot efortul creării confortului psihologic. În cazul stărilor de anxietate şi depresie vădite ale gravidei, se recomandă consultarea medicului specialist.