Organele scrotului includ:
- testiculele, membranele testiculelor
- epididimul
- canalele deferente
Toate aceste organe sunt amplasate în scrotul din piele.
Afecţiunile pielii scrotului
- afecţiuni piodermice
- tumori benigne – papiloame, fibroame, ateroame.
O atenţie sporită este atrasă asupra ateroamelor – acestea sunt lipoame saciforme rotunjite, proeminente la suprafaţa pielii sub formă de tumori albicioase rotunjite. Adesea au o importanţă cosmetică, dar în cazul inflamaţiei şi purulenţei lor apar dureri.
Tratamentul tumorilor benigne ale pielii scrotului este chirurgical.
La inflamaţia testiculului sau membranelor testiculului se dezvoltă hidropizia membranelor testiculului– acumularea de lichid între membrane. Jumătatea corespunzătoare a scrotului se măreşte, cauzând o senzaţie de disconfort şi deranjamente în cazul unei acumulări considerabile de lichid. Acumularea lichidului poate fi până la 1 litru.
Tratamentul hidropiziei membranelor testiculului
- Simptomatic – străpungerea şi extracţia lichidului printr-un ac gros (această măsură este temporară).
- Radical – chirurgical.
Tumorile testiculului de cele mai multe ori sunt maligne, iar tumorile altor organe ale scrotului – benigne. În scopul de a distinge o tumoare a testiculului de inflamaţia sau hidropizia testiculului este necesară consultaţia medicului urolog-androlog.
Una din cele mai periculoase afecţiuni– tumoarea malignă a testiculului – seminomul, care se întâlneşte cel mai frecvent la tineri.
Afecţiunile inflamatorii ale testiculelor se caracterizează prin dureri considerabile. Tumorile de regulă nu cauzează dureri şi se depistează la palpare. Din acest motiv, este foarte important 1-2 ori pe an să vizitaţi în scop profilactic medicul urolog pentru examinare şi USG.
Deseori pacienţii palpează epididimul şi se sperie, considerând că a apărut vreo tumoare. Epididimul se poate mări şi poate provoca senzaţii de durere în caz de inflamaţie. Când inflamaţia este acută durerile şi edemul sunt semnificative, iar când inflamaţia epididimului este cronică (epididimită cronică) durerile sunt neînsemnate, însă provoacă disconfort.
Canalul deferent serveşte pentru eliminarea spermei din scrot în veziculele seminale în cavitatea abdominală. Ele de asemenea se pot inflama şi atunci se palpează ca nişte întinderi dense dureroase.
Chisturile canalului deferent se determină ca o tumoare elastică indoloră. Tratamentul operativ al chistului se efectuează în cazul creşterii sale rapide, a durerilor în această regiune sau în cazul simptomelor unei noi formaţiuni maligne în regiunea chistului.
Destul de des în partea stângă a scrotului se determină vene dilatate, sucite, moi şi indolore (varicocelul). Varicocelul cauzează supraîncălzirea testiculului şi epididimului, precum şi dereglarea alimentării şi asigurării cu oxigen, ceea ce poate duce la sterilitate. Tratamentul chisturilor, tumorilor şi dilatarea varicoasă a venelor scrotului – este chirurgical.