Aritmiile
Se întîmplă, că inima începe să bată „incorect” – prea lent sau prea rapid, ori bătăile urmează una după alta, la diferite intervale de timp, iar apoi poate să apară brusc o contracţie neaşteptată „de prisos”, sau invers, o pauză „cădere”. În medicină astfel de modificări ale ritmului normal al inimii, sunt numite aritmii cardiace. Ele apar din cauza
deficienţelor sistemului conductor al inimii, care asigură contracţiile regulate şi coordonate ale miocardului. Un alt grup de afecţiuni ale acestui sistem – blocurile cardiace.
Multe blocuri există pe neobservate pentru bolnav, dar adesea indică asupra prezenţei unei alte boli cardiace. Cele mai grave blocuri se manifestă prin dereglarea ritmului şi contractilităţii inimii. Deseori aceste boli duc la dereglarea funcţiei inimii sau la dezvoltarea complicaţiilor grave din partea altor organe.
Statistica bolilor cardiace şi mortalităţii arată, că dereglările de ritm cardiac ca motiv de deces constituie în jur de 10-15 procente din toate bolile cardiace. De aceea, pentru studiul, diagnosticul şi tratamentul aritmiilor există o secţiune specială în cardiologie – aritmologia.
La fiecare bătaie de inimă are loc contracţia consecutivă a secţiunilor sale – mai întîi a atriilor, iar apoi a ventriculelor. Contracţiile urmează una după alta peste intervale egale de
timp. Aritmie este numită dereglarea frecvenţei, ritmicităţii şi consecutivităţii contracţiilor secţiunilor inimii. Statistica bolilor cardiace şi mortalităţii arată, că dereglările de ritm cardiac ca motiv de deces constituie aproximativ 10-15 procente din toate bolile cardiace.
Cauzele aritmiei
Aritmia poate apărea în rezultatul traumelor sau dereglărilor dezvoltării inimii, să fie o complicaţie a unei operaţii cardio-chirurgicale, dar poate fi şi simptomul unui şir de boli, precum:
- viciile cardiace,
- insuficienţa cardiacă,
- boala ischemică a inimii,
- prolapsul valvei mitrale,
- miocardita,
- bolile glandei tiroide şi un şir de alte tulburări hormonale.
Susceptibilitatea la aritmii se poate transmite prin ereditate.
Corectitudinea ritmului cardiac este asigurată de sistemul special conductor al inimii. El constă din celule specializate, ce produc şi conduc impulsurile electrice, care ghidează contracţia coordonată a miocardului.
Impulsul, ce pune în funcţiune contracţia inimii, se produce în partea superioară a atriului drept, în aşa-numitul nod sinusal (conducătorul ritmului). Anume acest nod este responsabil de faptul că inima se contractă cu frecvenţa de 60-80 bătăi pe minut. Pe urmă semnalul se distribuie în atrii, provocînd contracţia lor, apoi în ventricule. Dat fiind, că fiecare celulă a sistemului conductor posedă capacitate electrică, în unele cazuri impulsurile din diferite secţiuni ale sistemului conductor prevalează asupra impulsurilor
din nodul sinusal. În alte cazuri un impuls poate provoca cîteva contracţii cardiace, sau, invers, nu fiecare impuls duce la contracţie. Toate acestea duc la diverse tipuri de dereglări ale ritmului cardiac.