Cancerul rectal
Cancerul rectal constituie în jur de 4-5% din toate bolile de cancer. Aceasta este una din cele mai frecvente localizări a cancerului în intestinul uman. Apogeul detectării cancerului
survine la vîrsta de 40 – 60 ani, însă el poate apărea şi la o vîrstă mai tînără.
Cauzele apariţiei
La afecţiunile precanceroase are rectului se referă polipii rectului (adenomatoşi, viloşi), polipoza difuză (familialo-ereditară), proctitele cronice, proctosigmoiditele, colita ulceroasă nespecifică, fisurile ano-rectale, ulceraţiile şi fistulele.
Polipii rectului sunt raportaţi în grupul afecţiunilor precanceroase obligate cu o probabilitate înaltă de transformare în cancer.
Simptomele cancerului rectal
Printre simptomele cele mai frecvente pot fi referite următoarele:
- hemoragia (intensitatea hemoragiilor intestinale, de regulă, este nesemnificativă şi adesea ele sunt depistate sub formă de impurităţi infime de sînge aprins în masele fecale);
- constipaţia, incontinenţa maselor fecale şi gazelor, balonarea abdominală, dorinţe false frecvente pentru defecaţie);
- durere în regiunea rectului;
- slăbirea, paliditatea tegumentelor;
- dereglarea stării generale a bolnavilor (slăbiciune generală, istovire rapidă);
- anemia (scăderea nivelului de hemoglobină în sînge, al cărei motiv în caz de cancer rectal, de obicei, sunt hemoragiile intestinale).
În stadiile mai tardive ale afecţiunii la bolnavi poate apărea ocluzia intestinală, ce se manifestă prin dureri spasmodice abdominale, reţinerea gazelor şi scaunului, vomă.
Diagnosticul cancerului rectal
În cazul presupunerii unei formaţiuni voluminoase în rect, medicul va efectua anoscopia (examinarea suprafeţei interne a canalului anal cu ajutorul unui instrument special anoscop, introdus prin anus) şi examinarea inelară a rectului. Aceste două metode sunt destul de simple şi informative.
Tactica ulterioară de diagnosticare include radiografia cavităţii abdominale şi bazinului mic, USG, precum şi rectoromanoscopia sau colonoscopia (care permit îmbinarea examenului endoscopic al intestinului cu biopsia formaţiunii patologice).
Din metodele cercetărilor de laborator pacientului i se prescrie analiza maselor fecale în scoul depistării urmelor sînge, analiza generală şi biochimică a sîngelui şi altele.
Complicaţii
- creşterea tumorii în organele vecine şi peretele bazinului mic;
- procese purulento-inflamatorii în regiunea tumorii (paraproctită purulentă, flegmonul ţesutului celular al bazinului mic şi a spaţiului retroperitoneal );
- hemoragii din rect;
- ocluzie obturativă intestinală.
Cancerul rectal poate evolua în metastaze pe vasele limfatice şi sangvine. Cel mai des sun afectaţi ganglionii limfatici ai cavităţii abdominale şi bazinului mic. În cazuri mai rare se produce metastaza îndepărtată, de exemplu, în ficat.
Dacă suspectaţi la dumneavoastră sau apropiaţii voştri cancer rectal, străduiţi-vă să vă adresaţi cît mai curînd la medic. El va prescrie procedurile diagnostice necesare şi în cazul confirmării diagnosticului vă va îndrepta la medicul oncolog.
Dacă la voi în familie există o predispunere spre polipoza rectului sau cancer rectal, trebuie să treceţi examenele profilactice cel puţin o dată pe an.
Tratamentul cancerului rectal
Pentru tratamentul cancerului rectal în dependenţă de stadiul bolii şi localizarea tumorii se aplică tratament chirurgical, radioterapie şi chimioterapie.
Profilaxia
Bolnavii din grupul de risc (ce suferă de polipi rectali, procese cronice inflamatorii în rect, fisuri ano-rectale şi etc.) sunt supuşi asistenţei medicale ambulatorii la chirurgi – proctologi cu investigaţii de cel puţin o dată pe an. Acestor pacienţi în caz de dispensarizare li se efectuează analiza maselor fecale la sîngele ascuns, rectosigmoidoscopia, colonoscopia sau irigoscopia.