Hepatita E
Anterior (pînă la detectarea virusuluihepatitei E) această boală, împreună cu hepatiteleC, D, G, intra în grupa aşa-numitelor hepatite «nici А nici В».
Mecanismul de infectare este fecal-oral, deci boala se transmite de la o persoană bolnavă, ce elimină virusul prin materii fecale. De regulă, virusul pătrunde în organismul nostru prin apa murdară, mai rar – se induce prin mîinile murdare.
De virusul hepatitei E se îmbolnăvesc preponderent tinerii de 15 – 29 ani. Această formă de hepatită este deosebit de răspîndită în ţările cu climă caldă şi aprovizionare proastă cu apă.
În majoritatea cazurilor pronosticul este favorabil. Excepţie sunt femeile din ultimul
trimestru de sarcină.
Simptomele hepatitei Е
Din momentulinfectării pînă la începerea bolii trec de la 14 pînă la 50 zile.
Hepatita E începe treptat de la dereglarea digestiei, înrăutăţirea stării generale de sănătate, mai rar de la ridicarea temperaturii pe timp scurt. Peste ceva timp apare icterul – îngălbenirea membranelor mucoase, scleroticii (membranei albe a ochilor) şi uneori – a pielii. Spre deosebire de hepatita A la apariţia icterului starea bolnavilor nu se îmbunătăţeşte. Peste 2-4 săptămîni după începerea bolii se observă evoluţia inversă a simptomelor şi însănătoşirea.
Comparativ cu alte tipuri de hepatite virale, în cazul formei grave de hepatita E se observă afectarea pronunţată a ficatului şi rinichilor. La hepatita E mai des decît la hepatita A se remarcă formele medii şi grave de boală.
Pentru hepatita E este tipică evoluţia gravă a bolii la femeile ce se află în a doua jumătate
de sarcină. Cu toate acestea decesul mamei survine în 40% cazuri, iar moartea
fătului – practic întotdeauna.
Pentru această formă nu este caracteristică evoluţia cronică şi purtarea virusului.
Diagnosticul şi tratamentul
De diagnosticul şi tratamentul hepatitei E se ocupă medicul-infecţionist.
Prezenţa hepatitei E poate fi presupusă prin îmbinarea simptomelor hepatitei acute cu
particularităţile de infectare (aflarea cu 2-8 săptămîni pînă la îmbolnăvire într-o regiune specifică pentru hepatita E, consumul în acea regiune de apă crudă, prezenţa afecţiunilor similare printre localnici).
Diagnosticul se stabileşte în baza criteriilor de laborator, îndeosebi, în baza absenţei în serul sanguin a marcatorilor hepatitei A şi B. Un marcator specific, care confirmă diagnosticul hepatitei E, sunt anticorpii la virusul hepatitei E de clasa IgM (anti-HEV IgM), ce se elimină cu ajutorul analizei imunoenzimatice EIA în serul sanguin.
În cazul hepatitei E nu se prescrie tratament antiviral. Acest lucru nu este necesar –
peste o lună – o lună şi jumătate survine vindecarea totală. Organismul omului
este destul de puternic, pentru a scăpa de virus fără tratament. Uneori medicii indică terapie simptomatică pentru înlăturarea cefaleei, greţurilor şi altor simptome neplăcute. În plus, se recomandă de evitat consumul de alcool, ce poate slăbi şi mai mult ficatul deja afectat.