loading

Hepatita G

Hepatita G  se răspîndeşte peste tot. În baza expresiei plastice a medicilor englezi hepatita G – este fratele mezin al hepatitei C. Hepatita G se transmite pe aceeaşi cale ca şi hepatita C: prin sânge. Această boală este răspîndită pe larg printre narcomani. Este posibilă de asemenea şi calea sexuală de infectare şi transmiterea virusului de la mamă la făt.

Situaţiile, în care se produce cel mai des infectarea:
  • Transfuzia sîngelui de donator. În toată lumea în mediu 0,01-2% de donatori sunt purtători ai viruşilor hepatici, din acest motiv la momentul de faţă sîngele de donator înainte de transfuzie către recipient se examinează privitor la prezenţa viruşilor hepatici. Riscul de infectare se măreşte la persoanele ce necesită transfuzii repetate de sînge sau a preparatelor sale.
  • Utilizarea unei singure seringi de către persoane diferite sporeşte de multe ori riscul infectării. Aceasta este cea mai răspîndită cale de infectare cu hepatita G la momentul de faţă.
  • Viruşii pot fi transmişi în timpul contactului sexual, însă riscul transmiterii virusului hepatitei G în caz de contact sexual este considerat nesemnificativ.
  • Calea infectării de la mamă la copil (numită de medici „verticală”). Aproximativ la jumătate din copii, născuţi de mame infectate de RNA-ul virusului hepatitei G, la fel se identifică acest marcator de infecţie. Riscul creşte, dacă femeia are o formă activă de virus sau dacă a suportat o hepatită acută în ultimele luni de sarcină. Probabilitatea infectării fătului creşte brusc, dacă mama, în afară de virusul hepatic, mai are infecţie HIV. Prin laptele matern virusul hepatic nu se transmite.
  • Viruşii hepatitei G se transmit prin efectuarea tatuajelor, acupuncturii, găuririi urechilor cu ace nesterile.
  • În 40% cazuri sursa de infectare rămâne necunoscută.

Simptomele

După manifestările sale hepatita G aminteşte hepatita C. Totodată, pentru aceasta nu este caracteristică progresarea procesului infecţios inerent hepatitei C cu dezvoltarea cirozei şi cancerului.

De regulă, hepatita acută G poate decurge sub formă clinică pronunţată şi asimptomatică.

Manifestările clinice ale hepatitei G au fost studiate insuficient.

Urmările formei acute de boală pot fi: însănătoşirea, formarea hepatitei cronice sau purtarea îndelungată a virusului. Combinarea cu hepatita C poate duce la ciroză.

Diagnosticul şi tratamentul

Un criteriu principal la stabilirea diagnosticului servesc diferiţi indici clinici şi de laborator: aceştia sunt marcatorii virusului hepatitei, modificarea indicilor biochimici ai sângelui. Pentru diagnosticul hepatitei G se aplică metoda PCR (reacţia de polimerizare în lanţ), ce permite detectarea ARN-ului virusului hepatitei G.

Scopurile tratamentului:
  • Reducerea sau înlăturarea inflamaţiei ficatului, pentru a preveni trecerea hepatitei în ciroză.
  • Micşorarea cantităţii sau înlăturarea completă a virusului din organism, în special din ficat.
  • Baza tuturor schemelor de tratament este alfa-interferonul. Mecanismul acţiunii acestui preparat rezidă în preîntâmpinarea infectării unor noi celule hepatice (hepatocite).

Folosirea Interferonului nu poate garanta însănătoşirea deplină, însă, acesta preîntâmpină dezvoltarea cirozei sau cancerului hepatic. Eficienţa tratamentului creşte considerabil, dacă interferonul se aplică în combinaţie cu ribavirină. Un efect pozitiv este atins în 40-60% cazuri.