Hepatita toxică
Hepatita toxică – inflamaţia ficatului în urma acţiunii unui şir întreg de substanţe chimice nocive asupra ficatului, care se poate manifesta prin mărirea lui, dureri în hipocondrul
drept şi schimbări în analiza biochimică a sîngelui.
Cauzele apariţiei hepatitei toxice
La moment sunt cunoscute un şir de motive, în baza cărora apare hepatita toxică. Deci, cauza acestei boli poate fi administrarea şi inhalarea substanţelor toxice (solvenţilor organici şi substanţelor toxice industriale), intoxicaţia cu ciuperci (adesea cu ciuperca
albă, mai rar cu amanite, zbîrciogi şi zbîrciogi graşi). La apariţia hepatitei toxice conduce atît consumul de o singură dată a alcoolului în doze mari, cît şi consumul băuturilor spirtoase în decursul unei perioade îndelungate de timp. Această boală se poate dezvolta în cazul administrării unor medicamente, în doze ce depăşesc considerabil pe cele medicinale (paracetamol, indometacin). În acelaşi timp, administrarea îndelungată a unui şir de preparate (izoniazida, rifampicina, allopurinol şi azatioprina) chiar şi în dozele recomandate de asemenea pot cauza hepatita toxică.
Factorii susnumiţi, acţionînd acut asupra ficatului sau în decursul unei perioade îndelungate, suscită deteriorarea celulelor hepatice, ce se manifestă prin inflamaţia ficatului – hepatită toxică. În cazul distrugerii celulelor se dezvoltă insuficienţă hepatică acută. Dacă inflamaţia hepatică este pronunţată moderat, atunci hepatita toxică cu timpul poate trece în ciroză, cu manifestări clinice caracteristice.
Manifestările şi simptomele hepatitei toxice
Hepatita toxică poate decurge acut, începînd cu febră, slăbiciune generală pronunţată, istovire şi dureri în hipocondrul drept. Afecţiunea este deseori însoţită de dureri în articulaţii. În cazul evoluţiei hepatitei toxice acute apare devreme icterul pielii şi a membranelor mucilaginoase, sîngerare din nas, gingii şi intestine, congestii minuscule pe
piele. La fel, sunt caracteristice modificările stării psihice a bolnavului (de la euforie pînă la somnolenţă, sopor şi comă). De regulă, în acest caz hepatita toxică este o stare de urgenţă şi bolnavul necesită acordarea ajutorului medical adecvat, fără care este posibil decesul din cauza insuficienţei hepatice.
În cazul acţiunii îndelungate a unui număr neînsemnat de anumite substanţe, hepatita toxică poate începe treptat. Sunt caracteristice oboseala, iritarea, scăderea poftei de mîncare şi ridicarea temperaturii până la indici subfebrili. Bolnavul cu hepatită toxică poate fi deranjat de greaţă, amărăciune în gură, balonarea abdomenului şi scaun neregulat. Treptat se măreşte ficatul, el devine dureros, apare pruritul pielii. Ulterior este posibilă formarea cirozei hepatice.
Complicaţia de bază a hepatitei toxice acute este necroza hepatică (insuficienţă hepatică acută) – stare extrem de periculoasă pentru viaţă, ce se manifestă în primul rând prin hemoragii masive şi comă. Evoluţia îndelungată a hepatitei toxice fără tratament duce la ciroză hepatică şi la dezvoltarea hipertensiunii portale, precum şi la insuficienţă hepatică
cronică.
Diagnosticul hepatitei toxice
Din păcate, similitudinea evoluţiei hepatitei toxice şi altor boli acute şi cronice ale ficatului nu permite diferenţierea lor clinică. În acest scop, se aplică diferite metode de laborator şi
instrumentale de investigaţie.
O metodă de laborator universală în diagnosticul hepatitei toxice este analiza biochimică a sîngelui, în care medicul se interesează în primul rînd de indicii bilirubinei totale şi directe, ALT şi AST, precum şi de fosfataza alcalină şi gamaglutamiltranspeptidaza. În afară de
analiza biochimică a sîngelui, bolnavului i se fac investigaţii clinice generale (analiza generală a sîngelui şi analiza generală a urinei), coagulograma (cu estimarea obligatorie a indicelui protrombinic), precum şi analizele pentru excluderea altor hepatite (analiza imuno-enzimatică la anticorpii hepatitelor virale şi auto-anticorpii ANA, SMA, anti-LKM-1,
caracteristici pentru hepatitele autoimune). Cauza hepatitei toxice poate fi stabilită pe calea investigaţiei fluidelor biologice (sângelui, urinei, salivei şi maselor fecale) la conţinutul de toxine ( de exemplu, a produselor de genul paracetamolului, a unor substanţe narcotice şi toxice industriale).
Din metodele instrumentale de diagnostic a hepatitei toxice cel mai des se foloseşte investigaţia ecografică a organelor abdominale. În cazuri diagnostice neclare, se poate indica tomografia computerizată şi magnetică prin rezonanţă a organelor cavităţii abdominale, scintigrafia ficatului, biopsia puncţională şi laparoscopia cu biopsie hepatică
ţintită. Biopsia hepatică permite evaluarea gradului de evidenţiere a inflamaţiei în cazul hepatitei toxice şi poate ajuta la stabilirea cauzei sale. Diagnosticul diferenţial al hepatitei toxice se realizează în afecţiunile ficatului de diferită geneză (virală, parazitară, steatohepatită nonalcoolică, boala Wilson-Konovalov, hemocromatoză, glicogeneze şi hepatită autoimună).
Tratamentul şi profilaxia hepatitei toxice
Tratamentul hepatitei toxice se desfăşoară, de regulă, în condiţii de staţionar terapeutic (gastroenterologic) în legătură cu riscul complicaţiilor posibile. O măsură iniţială pentru terapia de succes a hepatitei toxice este înlăturarea factorului, ce provoacă afectarea
ficatului. Un moment foarte important este respectarea dietei, cu excluderea
alimentelor grase, prăjite, picante a regimului de muncă şi odihnă, restricţionarea surmenajului. La începutul afecţiunii de hepatită toxică se recomandă regim de pat sau semi-pat, ce permite îmbunătăţirea circulaţiei sangvine şi lucrului ficatului.
Pentru reducerea icterului, pruritului cutanat şi îmbunătăţirea lucrului ficatului, bolnavului cu hepatită toxică i se prescriu hepatoprotectoare (preparatele acidului ursodeoxicolic, ademetionina, L-ornitina-L-aspartat şi fosfolipide esenţiale). Trebuie să ţinem minte, că administrarea preparatelor se poate realiza doar după prescrierea lor de către medic, întrucît nu toate medicamentele pot fi utilizate în diferite faze de evoluţie a hepatitei toxice. În cazul evoluţiei acute a bolii şi icterului pronunţat, la fel se efectuează o terapie de dezintoxicare sub formă de infuzii intravenoase cu soluţii glucozo-saline.
Profilaxia hepatitei toxiceconstă în limitarea strictă a alcoolului, restricţionarea administrării îndelungate a medicamentelor toxice pentru ficat şi excluderea contactului cu substanţele toxice industriale şi diluanţi organici fără mijloacele corespunzătoare de protecţie. Trebuie să avem în vedere, că pentru un şir de medicamente, depăşirea dozelor terapeutice, recomandate de producător, poate duce la hepatită toxică până la necroză hepatică.