Ictusul
Ictusul — tulburare acută a circulaţiei cerebrale, ce duce la leziunea şi moartea celulelor nervoase. Ictusul are loc dacă vasul sangvin din creier fie că se blochează (prin placă, trombă – ictus ischemic), ori se rupe (ictus hemoragic). După ce o parte din celulele nervoase mor, organismul îşi pierde una din funcţii, de care erau responsabile celulele ce au murit: survine paralizia, dereglarea vorbirii şi alte tulburări grave. Cu cît este mai mare zona mortificată din creier, cu atît sunt mai grave consecinţele ictusului.
Conform datelor studiului Framingham şi Rochester, mortalitatea generală din cauza
ictusului ischemic în primele 30 zile constituie 19%, iar supravieţuirea anuală – 77%. În jur de 20% bolnavi de ictus primar mor în decursul unui an de zile.
Riscul de ictus se măreşte odată cu vârsta, dar în zilele noastre această maladie a
întinerit foarte mult. Un om de 40 ani cu ictus nu mai este o raritate. După 55 ani riscul dezvoltării ictusului creşte dublu odată cu înaintarea în vârstă, la fiecare zece ani.
Pronosticul în caz de ictus depinde de extensiunea afectării creierului, dar la fel şi de
calitatea primului ajutor acordat, de viteza transportării bolnavului la spital, iar ulterior – de corectitudinea şi volumul acţiunilor de reabilitare. De la rudele şi apropiaţii bolnavului după ictus este nevoie de răbdare mare şi dexteritate, pentru a-i acorda îngrijirea necesară în timpul reabilitării.
Întrucît este mult mai uşor de prevenit ictusul, decît de-l tratat, trebuie să aveţi
grijă de sănătatea voastră şi la apariţia factorilor de risc să întreprindeţi măsurile corespunzătoare sub supravegherea medicului.
Ictusul apare la compresia, ocluziunea şi ruperea vaselor, ce alimentează creierul cu
sânge. Majoritatea ictusurilor sunt ischemice. După mecanismul de dezvoltare un
astfel de ictus se aseamănă foarte mult cu infarctul miocardic (în esenţă, el reprezintă în sine un infarct cerebral): placa aterosclerotică, care se află în una din arterele cerebrale, se distruge, iar în locul leziunii se formează un cheag de sînge – trombă, care închide interstiţiul vasului. Celulele creierului duc lipsă de oxigen şi, dacă arterele învecinate nu-şi pot asuma alimentarea cu sânge a acestui sector, atunci ele vor muri timp de cîteva minute. Mult mai rar interstiţiul arterelor este blocat prin picături de grăsime sau bule de aer (embolie lipidică şi aeriană), trombe din ventriculul stâng al inimii, ori este comprimat din exterior în rezultatul unei traume sau tumori.
Cauza ictusului hemoragic este hemoragia.Acesta se întîmplă mult mai rar, însă este mult mai periculos pentru viaţă. În cazul dat are loc ruperea peretelui arterei defecte. Un motiv poate fi anevrismul sau dereglarea integrităţii peretelui vascular din cauza
aterosclerozei, iar un factor provocator – ridicarea tensiunii arteriale. Prin urmare, sîngele se scurge la suprafaţa ţesutului cerebral. Celulele mor din cauza insuficienţei de oxigen, iar sîngele scurs îmbibă şi apasă ţesuturile învecinate, împiedicînd funcţionarea lor normală.
Ca prevestitor al ictusului poate servi dereglarea intermitentă a circulaţiei sangvine cerebrale, sau accidentul ischemic tranzitoriu (AIT). El poate avea loc cu cîteva săptămîni sau luni mai înainte de adevăratul ictus. Acesta este „un ictus micuţ”, ce întrerupe temporar circulaţia sângelui în creier. Din cauza insuficienţei de sînge creierul nu poate funcţiona normal. Simptomele AIT se aseamănă foarte mult cu simptomele ictusului, însă dispar complet peste 10 – 15 minute. În această fază organismul încă este în stare să restabilească destul de rapid afluxul normal al sîngelui şi să evite ireparabilul.
Anumite zone ale creierului sunt responsabile de mişcarea mîinilor, picioarelor, de vorbire, văz şi etc. Din acest motiv consecinţele ictusului depind direct de faptul, în care zonă a creierului s-a produs catastrofa. Aceasta poate fi paralizia (imobilizarea totală) sau pareza (dereglarea parţială a mişcărilor) mîinii ori piciorului pe partea opusă focarului de afectare, tulburări grave ale vorbirii şi scrisului, pierderea memoriei, dereglarea sensibilităţii şi altele.
Simptomele ictusului
- dificultăţile apărute spontan în articularea sau percepţia vorbirii, textului;
- amorţirea spontană sau slăbiciunea muşchilor feţei, mîinii sau piciorului, în special pe una din părţile corpului;
- dereglarea spontană a coordonării mişcărilor, instabilitatea mersului, ameţeala;înrăutăţirea bruscă a văzului unui sau ambilor ochi;
- dureri de cap spontane şi inexplicabile.
De regulă, aceste manifestări apar pe fundalul tensiunii arteriale ridicate. Dacă la dumneavoastră sau la persoana din preajma voastră au apărut astfel de simptome,
chemaţi imediat ambulanţa. Ţineţi minte, că în această situaţie tărăgănarea într-adevăr „este ca şi moartea”. Descrieţi exact dispecerului tot ce s-a întîmplat, pentru ca să vină o echipă neurologică specializată.
Pînă la sosirea medicilor, culcaţi bolnavul, asiguraţi-i linişte completă şi un flux de aer curat.
La momentul internării în clinică medicii evaluează activitatea cardiacă şi respiratorie, acordă ajutorul necesar de urgenţă. În caz de necesitate bolnavul este trimis din start în secţia de neuroreanimare.
Diagnosticul
Mai întîi de toate, medicii trebuie să stabilească tipul ictusului. În acest scop se efectuează tomografia creierului prin rezonanţă magnetică (TRM), care permite diferenţierea ictusului hemoragic de cel ischemic şi de exclus alte afecţiuni, precum şi de stabilit amplasarea exactă şi dimensiunile zonei afectate a creierului.
După stabilirea diagnosticului de «ictus ischemic» se face investigaţia ultrasonoră a vaselor gîtului şi creierului, inclusiv scanarea duplex, precum şi angiografia cerebrală şi ecocardiografia. Suplimentar poate fi necesară desfăşurarea monitorizării holter (înregistrarea electrocardiogramei timp de 24 ore).
În cazul diagnosticului de «ictus hemoragic» pentru stabilirea cauzei hemoragiei trebuie desfăşurată angiografia cerebrală şi dopplerografia vaselor creierului. Eventual poate fi necesară consultaţia neurochirurgului.
Reabilitarea
În caz de ictus în creier se formează un focar din celule nervoase moarte, a căror
amplasare şi dimensiune depinde de gradul de afecţiune al unei sau altei funcţii. Iar în jurul şi în apropierea lui – celulele, după cum se spune, sunt temporar dezactivate, „inhibate”. Anume ele necesită să-şi restabilească activitatea. Sunt şi celule, care anterior nu au fost implicate în asigurarea mişcării, vorbirii, însă sunt gata să se restructureze şi într-o anumită măsură să-şi asume „obligaţiile” celulelor moarte. Ele pot fi „învăţate” să lucreze în condiţii noi, înlăturînd astfel impedimentele pentru funcţionarea normală a unor sau altor zone ale creierului, doar cu ajutorul diferitor exerciţii. Anume lucrul dat, apriori şi reprezintă scopul reabilitării bolnavilor de ictus.
Restabilirea funcţiilor dereglate are loc încet, de aceea bolnavii, ce au suferit un accident cerebral vascular, au nevoie de atenţie deosebită şi îngrijire minuţioasă.
Profilaxia
Pentru reducerea probabilităţii ictusului, îndeosebi dacă suferiţi de hipertonie arterială, măsuraţi regulat (de două ori pe zi) tensiunea arterială. Acest lucru nu este atît de complicat: trebuie doar să aduceţi acasă un tonometru şi să învăţaţi cum să vă folosiţi de el. S-a dovedit, că doar o singură măsurare a tensiunii şi menţinerea acesteia în normă poate micşora numărul de infarcturi miocardice cu 19-21%, iar numărul cazurilor de ictus poate fi redus cu 43-45%! În afară de tensiunea arterială
ridicată, există şi un grup întreg de factori de risc pentru ictus, care dacă vor fi luaţi în vedere, cel mai probabil, o să vă prelungească viaţa şi anume o viaţă desăvârşită.
Avantajele tratamentului la clinica«TerraMed»
- Investigaţia complexă rapidă şi necostisitoare, cu ajutorul celor mai noi metodici, care vor permite alegerea corectă a preparatelor.
- Supravegherea bolnavului în scopul de a efectua corecţia tratamentului.
- Sfaturi, privind schimbarea modului de viaţă pentru reducerea factorilor stresogeni.
- Consultaţia regulată a specialiştilor.