Insuficienţa renală – este afecţiunea caracterizată prin diminuarea capacităţii funcţionale renale. Acest fapt provoacă dereglarea echilibrului întregului mediu intern al organismului,
duce la funcţionarea incorectă a organelor şi a ţesuturilor.    

Insuficienţa renală poate fi acută şi cronică.  

În cazul insuficienţei renale acute (IRA) funcţia rinichilor se reduce brusc din cauza afectării grave şi voluminoase a ţesuturilor rinichiului. Cauzeleacestor afecţiuni pot fi atât în rinichiul ca atare (moartea celulelor sub acţiunea toxinelor, surogatului de alcool, abuz de medicamente, inflamării acute ori insuficienţa circulaţiei sanguine), cât şi în afara rinichiului (insuficienţa cardiacă, scurgeri abundente de sânge, obstrucţia căilor urinare şi altele).
Din fericire, acest proces foarte des este reversibil.     

Insuficienţa renală cronică (IRC) se defineşte prin scăderea lentă a funcţiei renale, cînd volumul ţesuturilor rinichilor care funcţionează scade treptat şi în consecinţă este ireversibilă.  Aceasta poate surveni ca urmare a maladiilor inflamatorii (mai des glomerulonefrita), afecţiuni ale metabolismului, sistemelor, tumori, afecţiuni capilare ori congenitale.  În rezultat se dereglează procesul eliminării apei din organism şi al produşilor metabolismului, fapt ce duce la otrăvirea  organismului cu produşii azotaţi, creşte sarcina asupra inimii şi a vaselor sangvine din cauza volumului mare de apă, au loc mai multe dereglări în funcţionarea organismului.  

La o etapă incipientă a insuficienţei renale cronice, procesul poate fi controlat cu ajutorul unui regim alimentar şi medicamente coresponzătoare. În multe cazuri, este necesara dializa, metoda prin care se suplineşte funcţia renala diminuată. Cu ajutorul dializei, sîngele va fi filtrat, pentru a elimina, astfel, reziduurile si excesul de lichide. Pentru unii bolnavi
transplantul renal este singura soluţie de tratament.