Prostatita cronică
Prostatita — este inflamaţia prostatei. De prostatită cronică suferă în jur de 30% bărbaţi cu vîrsta de la 20 pînă la 50 ani. Aceasta este una din cele mai răspîndite boli în rîndul bolilor
urologice la bărbaţi.
Cauzele
După cauza inflamaţiei prostatita se împarte în două grupe.
Prima grupăinclude prostatitele infecţioase, care pot fi cauzate de diferite bacterii, viruşi sau boli micotice.
A doua grupăîntruneşte aşa-numitele prostatite stagnante (congestive), a căror cauză este stagnarea lichidului (secreţiei) prostatei şi sîngelui în venele acestui organ. Dezvoltarea acestor simptome se remarcă, de exemplu, în cazul vieţii sexuale neregulate. Stagnarea venoasă poate apărea în cazul lucrului puţin mobil în poziţie şezîndă (de exemplu, la conducătorii de transport auto, la lucrătorii intelectuali), la purtarea lenjeriei strîmte de corp şi de asemenea din cauza abuzului de alcool.
În plus, factorii, ce predispun la dezvoltarea prostatitei sunt: scăderea forţelor de apărare ale organismului, disfuncţiile hormonale, focarele netratate de infecţie, din care microbii pătrund în prostată şi contribuie la dezvoltarea inflamaţiei.
Riscul apariţiei prostatitei în rezultatul scăderii imunităţii este mai mare la persoanele ce se îmbolnăvesc frecvent, pe fundalul tensiunilor nervoase, stresului cronic, fumatului şi alcoolului. Toţi aceşti factori fie că facilitează pătrunderea infecţiei în prostată, ori duc la
înrăutăţirea alimentării cu sînge a organelor bazinului mic, la procese stagnante, ceea ce contribuie asupra dezvoltării microorganismelor şi evoluţiei procesului inflamator.
Simptomele
Deseori prostatita se dezvoltă sub formă cronică, pe durata mai multor ani, fără a cauza vreun deranj specific. Cu toate acestea, pot apărea dureri slabe, senzaţii neplăcute în perineu, ce se răsfrîng în coccis, organele genitale sau rect. Periodic se remarcă urinarea
frecventă, dureroasă, uneori dificilă, eliminări neînsemnate din canalul urinar.
Din păcate, majoritatea bărbaţilor în această etapă nu atrag atenţie la astfel de simptome, însă ar trebui. Pericolul prostatitei cronice constă în faptul că răspîndirea acesteia în sistemul urinar poate duce la dezvoltarea cistitei şi pielonefritei.
În afară de aceasta, complicaţiile prostatitei sunt veziculita – inflamaţia veziculelor seminale şi orhiepididimita – inflamaţia testiculelor şi epididimului, iar aceasta în fine, poate duce la infertilitate masculină. Mai mult ca atît, procesele inflamatorii din prostată pot deveni în
viitor cauza dezvoltării adenomului de prostată sau cancerului de prostată.
Peste un anumit timp prostatita cauzează probleme cu erecţia. Lucrul dat este legat de implicarea în procesul inflamator a nervilor, responsabili de funcţia erectilă, care trec prin prostată.
Diagnosticul şi tratamentul la clinica„Terramed”
Deci, dacă la Dumneavoastră persistă măcar unul din simptomele enumerate, nu staţi mult pe gînduri, nu lăsaţi boala să progreseze – duceţi-vă la urolog sau androlog. Medicul o să vă
propună să treceţi investigaţia primară, ce include în sine analizele la infecţii sexuale şi USG-ul organelor bazinului mic şi prostatei, şi va efectua investigaţia digitală rectală a prostatei. Nu trebuie să vă temeţi de ea: un medic experimentat nu o să vă facă durere. Această investigaţie este extrem de informativă. Aceasta permite concretizarea diagnosticului şi a gradului de pronunţare al bolii. Palpînd glanda (prin anus), medicul nu doar stabileşte ce s-a întâmplat cu ea, dar şi primeşte proba secreţiei sale. Înainte de începerea tratamentului, în laborator va fi realizată însămânţarea bacteriologică a
secreţiei prostatice pentru determinarea sensibilităţii microflorei voastre faţă de diferite preparate antibacteriene. Fără aceasta, tratamentul va fi ineficient şi poate duce nu la vindecarea bolii, dar la trecerea ei într-o nouă formă mai gravă.
Terapia medicamentoasă a prostatitei se completează cu masajul prostatei, ce reduce simptomele stagnante, îmbunătăţeşte circulaţia sîngelui şi evacuarea secreţiei glandei. Din păcate, medicina modernă pînă în prezent, nu poate soluţiona problema tratării definitive a prostatitei. Medicul este în stare să aducă boala până în faza de remisiune (absenţa simptomelor) pentru doi-trei ani. După care tratamentul va trebui repetat.
Profilaxia
Întotdeauna este mult mai uşor de preîntîmpinat boala, decît de o tratat. Din acest motiv, străduiţi-vă să respectaţi măsurile simple de profilaxie, capabile să vă protejeze de toate „minunile” prostatitei. Renunţaţi la modă, care impune să purtaţi mereu slipi strîmţi şi strânşi. Chiloţii liberi de bumbac sunt mult mai igienici şi nu împiedică circulaţia normală a sîngelui în prostată.
În plus, evitaţi suprarăcirea, mişcaţi-vă mai mult şi, dacă nu aveţi posibilitate să aveţi relaţii sexuale regulate, masturbaţi – potrivit opiniei medicilor, aceasta este şi curăţire, şi automasaj, şi profilaxie a prostatitei.