Rubeola în sarcină
Rubeola se consideră o boală uşoară. Mai exact, definirea acestei boli drept una ce decurge uşor , fără nici un fel de complicaţii – este valabilă în cazul copiilor. De notat însă faptul că rubeola în timpul sarcinii, prezintă pericol major pentru viitorul copil.
Cauza
Virusul care declanşează rubeola se conţine în particulele de salivă şi de mucus din nasul şi gîtul persoanelor infectate, calea de transmitere fiind aeriană. Sursa de transmitere a acestui virus sunt în cele mai dese cazuri – copiii. De aceea , rata contaminării cu acest virus a femeilor gravide care au deja un copil, creşte. Mai ales dacă copilul frecventează grădiniţa, şcoala sau secţii sportive.
Simptomele
Dacă contaminarea femeii gravide are loc în prima săptămînă de sarcină, 80% din bebeluşi vor fi afectaţi, în a 2-4-a săptămînă – 60%, în 5-8-a sătămînă – 30% şi în a 9-12-a săptămână de sarcină riscul afectării fătului în curs de dezvoltare scade pînă la 10%. Riscul dezvoltării malformaţiilor congenitale, scade în perioada termenilor mai tîrzii de sarcină. Totuşi, chiar şi în a 5-a lună de sarcină există probabilitatea dezvoltării unor malformaţii la1 din 10 copii.
Rubeola este periculoasă deoarece în marea majoritate a cazurilor virusul se transmite de la mamă la făt, dăunînd dezvoltării viitorului copil.Rubeola congenitală poate afecta orice organ al copilului, totuşi, în cele mai dese cazuri virusul provoacă triada – cataracta, surditate şi tulburări cardiace. De asemenea, rubeola contactată în timpul sarcinii, poate provoca tulburări de sînge (anemie hemolitică, trombocitopenie), pneumonie, greutate şi lungime sub valorile normale la naştere.
Consecinţele foarte grave ale rubeolei asupra fătului se manifestă de asemenea şi prin avortul spontan la 30% din cazuri, probabilitatea naşterii bebeluşului mort la 20 %, decesul nou-născutului la naştere la 20%. Rata frecvenţei copiilor născuţi morţi este de 10% dacă contaminarea are loc în primul trimestru de sarcină, 5% dacă contaminarea are loc în trimestrul doi şi scade pînă la 2% – în trimestrul trei. Rubeola congenitală reprezintă cauza decesului la 20% din cazuri din numărul total al copiilor decedaţi din cauza infecţiilor
intrauterine.
Femeia care a suferit de rubeolă în copilărie şi a fost vaccinată contra acestui virus, este imună la rubeolă şi poate să nu-şi facă nici o emoţie pentru fătul său. Dacă totuşi, femeia gravidă nu ştie dacă a fost vreodată bolnavă de această maladie şi nu şi nu a primit vaccinul contra rubeolei, atunci ea trebuie să facă testul de sînge la anticorpi împotriva virusului rubeolei (Rubella virus).
Prezenţa anticorpilor de tip IgG prezintă dovada contactării cu virusul rubeolei în trecut. Un titru ( nivel, indicator) pozitiv (crescut) de anticorpi de tip IgG demonstrează faptul că aveţi imunitate specifică împotriva acestei infecţii. În felul acesta, pe parcursul sarcinii fătul va fi
protejat de o potenţială infectare cu virusul rubeolei. Excepţie face prezenţa titrului anticorpilor de tip Ig M, indicat în tabelul de mai jos cu valorile de referinţă (indicatorii
normei), dovada lipsei imunităţii împotriva virusului rubeolei. În acest caz, vaccinarea împotriva rubeolei, înainte de sarcina planificată, prezintă o măsură absolut obligatorie.
Imunitatea căpătată prin vaccinare se formează printr-o contaminare sub o formă mai uşoară cu acelaşi virus. Iată de ce, încercările de a concepe un copil pot fi reluate la trei luni după vaccinare.
Valorile
Valorile de referinţă ale titrelor (indicatorilor) pentru anticorpii de tip IgM trebuie de asemenea să fie indicate pe fişele de însoţire a probei, pa care o ridicaţi de la laborator, unde aţi făcut investigaţia. Titrul anticorpilor de tip IgM mai mic(negativ) de valoare de normei de referinţă şi absenţa anticorpilor IgG (un titru negativ)arată că nu aţi contactat cu virusul rubeolei pînă acum precum şi absenţa imunităţii la rubeolă. În acest caz, trebuie neapărat sa vă vaccinaţi pînă la sarcina planificată. Dacă titrul anticorpilor de tip IgM este mai mare (pozitiv) decît indicatorii normei – acesta poate să însemne că aţi contaminat recent virusul şi sunteţi în stadiul acut al bolii. Iată de ce, trebuie neapărat să aflaţi la ce etapa a sarcinii a avut loc infectarea. Contaminarea produsă în timpul sarcinii, cu virusul rubeolei, este extrem de periculoasă, deoarece virusul poate pătrunde prin placentă şi afecta dezvoltării normale a fătului.
Interpretarea rezultatelor | IgM | IgG |
Imunitate Vaccinarea | – | – |
Imunitatea | – | + |
Rubeolă acută, | + | – |
Rubeolă | + | + |
Dacă femeia însărcinată, care nu a suferit niciodată de rubeola şi nu a făcut vaccinul împotriva virusului respectiv, dar a contactat cu o persoană ce suferea în acel moment de rubeolă, trebuie să se adreseze de urgenţă medicului –infecţionist. Medicul vă va indica testul de sînge în dinamică la anticorpii IgM şi IgG împotriva virusului rubeolei. Medicul-ginecolog vă va indica să urmaţi un examen ecografic (USG) amănunţit şi să faceţi « triplu test». Dacă aceste teste dovedesc anumite abateri în dezvoltarea copilului, poate fi indicată procedura de amniocinteză. În dependenţă de rezultatele tuturor investigaţiilor veţi decide privitor la prezenţa malformaţiilor congenitale şi întreruperea sarcinii.
Profilaxia
Tuturor femeilor care planifică o sarcină, cu cîteva luni pînă la concepţie, se recomandă efectuarea obligatorie a vaccinării. După vaccinare, se recomandă de a face un test de sînge de control la anticorpii împotriva rubeolei pentru a va asigura de prezenţa imunităţii specifice împotriva virusului respectiv.