Sindromul premenopauzei
Corpul fiecărei femei are propriul ritm biologic astfel momentul instalării menopauzei şi durata ei diferă. Exista o probabilitate mare ca momentul apariţiei menopauzei sa fie identic cu cel al mamei. Totuşi unele stiluri de viata precum şi anumiţi factori interni şi externi pot provoca sau sunt corelaţi cu instalarea menopauzei. Factorii interni ce determina cursul sindromului menopauzei sunt : vîrsta, bolile ginecologice, intervențile chirurgicale asupra ovarelor, tulburări endocrine, obezitate, boli cronice somatice, traume, administrarea contraceptivelor şi anumitor preparate, ereditatea. Factorii externi includ: factorii socio-economici, stresul, pierderea rapidă în greutate, fumatul.Femeile de varsta medie, fumatoare ajung la menopauza mai repede.
Menopauza se instalează, în medie, în jurul vârstei de 45-55 de ani și se desfășoară în cîteva etape: premenopauză, menopauză, perimenopauză și postmenopauză. Premenopauza este perioada care precede adevărata menopauză.Aceasta se caracterizează prin menstre cu fluxuri mai mult sau mai puţin abundente, apărute la interval de timp neregulat din cauza dereglărilor hormonale. Se consideră că, premenopauza începe între 45-47 ani durează 5-7 ani.
Menopauza corespunde opririi definitive a menstruaţiilor – uneori sistarea menstrelor poate să survină dintr-o dată şi să rămână definitivă, iar alteori pot să survină neregularităţi menstruale înainte ca acestea să înceteze definitiv. Această neregularitate poate dura intre 1 și 3 ani înainte să se termine complet. Postmenopauza începe la un an după ultima menstruație și continuă pînă la 65-69 ani.
În afară de procesul fiziologic al menopauzei, mai există așa noțiuni ca:
- Menopauza prematură. Menopauza prematură se instalează înainte de 40 de ani şi poate fi de origine genetică sau din cauza bolilor autoimune.
- Menopauza precoce – încetarea ciclului menstrual la vîrsta de 40-45 ani
- Menopauza indusă – se poate instala artificial și prematur prin extirparea ovarelor.
În acest sens, este important să se determine parametrii care reflectă activitatea funcțională a sistemului de reproducere, și anume nivelul de hormon foliculostimulant (FSH), numărul de foliculi antral ovarieni, nivelul hormonilor peptidici (Inhibina B), ce reflectă numărul de foliculi antral sănătoase, nivelul hormonilor anti-Mullerian, ce reflectă rezerva ovariană la femeie.
Un indicator al reducerii rezervei ovariene este creșterea nivelului hormonului foliculostimulant (FSH), descreșterea nivelului de hormoni anti-Mullerian, Inhibina B.
Ca urmare a scăderii nivelului de hormoni, apar modificări în întregul sistem de reproducere feminin, însoțite de simptome ca: bufeuri, transpirații, salturi de dispoziție, depresie, tulburări de somn, dereglarea ciclului menstrual). O data echilibrat nivelul hormonal, aceste simptome cedează. Totuși, la unele femei simptomatologia persistă ani de zile, cu manifestări neuropsihice (iritabilitate, somnolență, perturbarea somnului, anxietate, depresie, tulburări de memorie, ș.a.), vegetativ-vasculare (fluctuații de tensiune arterială, frisoane, bătăi rapide ale inimii, transpirație excesivă, ș.a.) și dereglări endocrine (întărirea sînilor, edeme, creșterea în greutate, sete, ș.a.).
Dezechilibrul hormonal, în mod firesc duce la dereglarea ciclului menstrual și dezvoltarea proceselor hiperplastice ale endometrului, de aici hemoragii disfuncționale uterine. Dereglarea ciclului menstrual este una din cele mai frecvente manifestări clinice ale perimenopauzei. În această perioadă de vîrstă, crește frecvența bolilor hormonodependente. Anume la vîrsta de 30-50 ani, se depistează miomul uterin la 30 % femei, și aproximativ 70% din toate tumorile ovariene benigne și maligne și formele nodulare de tumori ale glandelor mamare.
Un impact negativ asupra organismului femeilor au dereglările hormonale, asociate cu încetarea menstruației la vîrsta de 36-40 de ani, așa numita menopauza prematură sau insuficienta ovariană prematură. Menopauza prematură se caracterizează printr-o varietate de simptome: instabilitate emoțională și vegetativă, nivelul de hormon foliculostimulant (FSH) crescut, și nivel scăzut de estradiol.
Deficitul prematur de hormoni sexuali feminini duce la apariția simptomelor tipice sindromului menopauzei, dar cu un grad mai mare de severitate. În această perioadă (deficit de hormon feminin prematur), crește riscul de boli cardiovasculare, osteoporoză, demenţă, apar modificări uro-genitale atrofice. La fiecare control ginecologic, femeile de 35-40 de ani și medicul curant, trebuie să se asigure că nu există manifestări de deficit de hormoni ovarieni. Diagnosticarea precoce al acestor stări, permite corecția oportună a insuficienței ovariene.
Această categorie de femei are nevoie de o terapie hormonală de substituție (TSH).Ei bine, prin terapia hormonala de substitutie (THS) se urmareste sa se asigure organismului hormoni sexuali. Hormonii, estradiol si progestativ (administrati de regula sub forma de comprimate), sunt identici cu cei naturali, deci vor fi bine toleraţi de organism.Scopul TSH este: îmbunătățirea calității vieții, prevenirea îmbătrînirii premature și a bolilor de vîrstă.
În această perioadă, restabilirea funcției de reproducere, este posibilă prin donări de ovule, singurul mijloc care le va permite sa aibă un copil.
După instalarea menopauzei, la vîrsta de 46-55 ani, femeile au șanse mari să dezvolte simptome vasomotorii severe, dereglări de memorie, tulburări urogenitale și sexuale. Este important de a evalua și de a lua în considerație schimbările sus-numite, de asemenea greutatea corporală și nivelul tensiunii arteriale.
În astfel de situații, daca femeia prezintă simptome severe înainte sau după menopauză, iar medicul suspectează altă afecțiune, poate apela la următoarele investigații suplimentare:
- Analiza generală de sînge;
- Glicemia;
- Lipidograma;
- Test pentru nivelul hormonului foliculo-stimulant (FSH), estradiol, al hormonilor tiroidieni (TTH);
- Analiza citologică al frotiului cervixului;
- Ecografia ginecologică și mamară, mamografia;
- Investigarea densității minerale osoase;
- Biopsia de endometru;
- Investigarea endoscopică a rectului și colonului sigmoid
Conform OMS (2000), este recomandabil să se administreze COC (contraceptive orale combinate) de la 35 ani, pînă la instalarea menopauzei. În afară de efectul contraceptiv, aceste preparate prezintă și alte avantaje. Administrarea lor este eficientă în prevenirea cancerului endometrial, cancerului ovarian, hemoragiei uterine disfuncționale, anemiei, sindromului premenstrual, chisturilor ovariene, endometriozei, osteoporozei și altor boli. Și odată cu instalarea menopauzei, se efectuează investigații suplimentare, cu selectarea individuală a medicamentelor pentru terapia hormonală de substituţie. Ca o regulă generală, tratamentul de substituție hormonală nu trebuie prelungit peste un an, fără un examen fizic general, inclusiv unul ginecologic. Analizînd regimul de viață al femeii, medicul va elabora o strategie pentru prevenirea sau atenuarea evoluției bolilor cronice, precum și referitor la necesitatea de a consulta medicii specialiști.
În medie, femeia modernă își trăiește o treime din viață după menopauza. Menopauza este „piatra de hotar” în viața fiecărei femei, ce marchează sfîrșitul perioadei reproductive și începutul unei noi etape în viață, care trebuie să fie la fel de interesantă și activă, ca și în anii precedenți. Este foarte important ca în această perioadă femeia să acorde mai multă atenție sănătății. Terapia de substituție hormonala este o componentă esențială a unui stil de viață sănătos și ajută la menținerea sănătății fizice, sănătății mentale și o calitate înaltă a vieții. Terapia de substituție hormonală poate proteja femeia de apariția în viitor a problemelor de sănătate semnificative. În ultimele decenii TSH păstrează sănătatea si tinerețea la femei în timpul menopauzei, o prioritate fiind prevenirea, și nu tratarea bolilor de vîrstă. Indiferent dacă administrează sau nu, terapia hormonală de substituţie, femeile care au perimenopauză și menopauză, trebuie să fie sub supravegherea medicală permanentă.