Viciile cardiace
Inima normală — este o pompă musculară puternică ce lucrează neîncetat. După dimensiune este puţin mai mare decît pumnul omului.
Toate viciile cardiace se divizează în două grupe: congenitale şi dobîndite.
Inima are patru camere: două superioare se numesc atrii, iar două inferioare – ventricule. Sîngele trece consecutiv din atrii în ventricule, iar apoi în arterele magistrale, datorită valvelor cardiace. Valvele se deschid şi se închid, lăsînd să treacă sîngele doar într-o singură direcţie.
Viciile cardiace — sunt schimbările congenitale sau dobîndite ale structurilor cardiace (valvelor, septurilor, pereţilor, vaselor divergente), care dereglează circulaţia sanguină în
interiorul inimii sau în cadrul circulaţiei sistemice şi pulmonare.
Cauzele
Cauzele majorităţii viciilor congenitale ale sistemului cardiovascular rămân a fi pînă în prezent necunoscute. Însă, este cunoscut faptul, că în cazul prezenţei în familie a unui copil cu viciu cardiac riscul naşterii altor copii cu acelaşi tip de viciu cardiac creşte puţin, dar totuşi rămîne a fi destul de mic – de la 1 până la 5 procente. Viciile cardiace înnăscute pot fi de asemenea cauzate de acţiunea radiaţiei asupra organismului mamei, să fie o consecinţă a consumului în timpul sarcinii de alcool, narcotice, unor medicamente (preparate de litiu, warfarin). La fel sunt periculoase infecţiile virale şi de alt gen, suportate de femeie în primul trimestru de sarcină (rubeolă, gripă, hepatita B).
Ultimele cercetări au demonstrat, că copiii de la femeile ce suferă de greutate excesivă sau obezitate, riscă cu 36 procente mai mult să se nască cu un viciu cardiac înnăscut şi cu alte dereglări de funcţionare ale sistemului cardiovascular, decât copiii de la femeile cu greutate normală. Cauza legăturii dintre greutatea mamei şi riscul dezvoltării viciului cardiac la viitorii lor copii încă nu este stabilită.
Unele din cele mai frecvente cauze ale viciului cardiac congenital sunt reumatismul şi endocardita infecţioasă, mai rar – ateroscleroza, trauma sau sifilisul.
Cele mai răspîndite şi grave vicii congenitale pot fi împărţite în două grupe de bază. În prima grupă intră viciile cardiace, provocate de prezenţa căilor alternative (şunturilor), din cauza cărora sîngele îmbogăţit cu oxigen care vine din plămîni este pompat înapoi în plămîni. Cu toate acestea, creşte tensiunea atât asupra ventriculului drept, cât şi asupra vaselor, ce duc sîngele în plămîni. Printre viciile de acest tip se referă:
- neînchiderea canalului arterial — vasului, prin care la făt sângele ocoleşte plămânii ce încă nu funcţionează;
- defectul septal interatrial (păstrarea orificiului dintre cele două atrii la momentul naşterii);
- defectul septal interventricular (orificiul dintre ventriculul stîng şi drept).
Insuficienţa valvulară (dilatarea orificiului valvular, în care clapetele închise ale valvei nu se alipesc definitiv, lăsând să treacă sîngele în direcţia inversă) la oamenii maturi se poate manifesta în urma degenerării treptate a valvelor în cazul a două tipuri de dereglări înnăscute:
- la1 procent din oameni valva aortică are nu trei, ci doar două clapete,
- la 5-20 procente se întîlneşte prolapsul valvei mitrale.
Această boală nepericuloasă pentru viaţă rareori duce la insuficienţă valvulară gravă.
Suplimentar acestor nenorociri cardiace, multe tipuri de dereglări înnăscute ale inimii şi vaselor sangvine se întîlnesc nu doar aparte, ci şi în diferite îmbinări. De exemplu, tetralogia Fallot, este cea mai frecventă cauză a învineţirii (cianozei) copilului – ce reprezintă îmbinarea concomitentă a patru vicii cardiace: defectul septal interventricular, îngustarea ieşirii din ventriculul drept (stenoza orificiului arterei pulmonare), mărirea (hipertrofia) ventriculului drept şi deplasarea aortei.
Viciile dobîndite se formează sub formă de stenoză sau insuficienţă a unei valve cardiace. De cele mai multe ori este afectată valva mitrală (amplasată între atriul stîng şi ventricul), mai rar – valva aortică (între ventriculul stîng şi aortă), încă mai rar – valva tricuspidă (între atriul drept şi ventricul) şi valva arterei pulmonare (între ventriculul drept şi artera pulmonară).
Valvulopatiile pot fi de asemenea combinate (când se afectează 2 şi mai multe valve) şi asociate (când într-o valvă persistă atât manifestări de stenoză, cât şi de insuficienţă).
Simptomele viciilor cardiace
Având un viciu cardiac înnăscut, cîtva timp după naştere bebeluşul poate arăta la exterior complet sănătos. Însă, o astfel de stare bună aparentă rareori se păstrează mai mult decît pînă la al treilea an de viaţă. Prin urmare, boala începe să se manifeste: copilul întîrzie
cu dezvoltarea fizică, apare dispnee în timpul eforturilor fizice, paliditate sau chiar cianoza pielii.
Pentru aşa-zisele „vicii de tip albastru” sunt caracteristice crizele, ce apar spontan: survine neliniştea, copilul este agitat, creşte dispneea şi învineţirea pielii (cianoza), este posibilă
pierderea cunoştinţei. Viciile „de tip alb” se manifestă prin întîrzierea în dezvoltare a părţii
inferioare a trunchiului şi apariţia la vîrsta de 8-12 ani a plîngerilor de dureri de cap, dispnee, ameţeală, dureri de inimă, abdomen şi picioare.
Diagnosticul
De diagnosticul viciilor cardiace se ocupă cardiologul şi cardio-chirurgul. Metoda ecocardiografică permite investigarea cu ajutorul ultrasunetului starea muşchilor cardiaci şi valvelor, estimează viteza circulaţiei sanguine în cavităţile inimii. Pentru specificarea stării inimii se foloseşte examenul radiografic (imaginea cutiei toracice) şi ventriculografia –
radiografia cu folosirea unei substanţe contraste speciale.
La investigarea activităţii inimii o metodă obligatorie este electrocardiograma (ECG), metodele folosite frecvent în baza ei: ECG de stres (veloergometria, testul treadmill) – înregistrarea electrocardiogramei în timpul efortului fizic şi monitorizarea ECG holter – este înregistrarea ECG, ce se desfăşoară timp de 24 ore.
Tratamentul
În prezent multe din viciile cardiace pot fi supuse tratamentului chirurgical, ceea ce asigură posibilitatea unei vieţi normale în viitor. Majoritatea acestor operaţii se desfăşoară pe inima oprită cu folosirea aparatului de circulaţie extracorporeală (ACE). La oamenii cu vicii cardiace congenitale metodele principale de tratament operativ sunt comisurotomia
mitrală şi protezarea valvulară.
Profilaxia
Metode profilactice, care v-ar salva garantat de un viciu cardiac nu există. Însă, puteţi reduce considerabil riscul dobîndirii unui viciu prin profilaxia şi tratamentul oportun al infecţiilor streptococice (după cum este angina), pentru că anume pe fundalul lor se dezvoltă reumatismul. Dacă atacul reumatic a avut loc deja, nu trebuie să neglijaţi cu
bicilinoprofilaxia, prescrisă de medicul vostru curant.
Oamenii din grupul de risc cu endocardită infecţioasă (de exemplu, care au suportat un atac reumatic în trecut sau care au un prolaps de valvă mitrală) au nevoie de administrarea profilactică a unor antibiotice înainte de diferite manipulări, precum înlăturarea dintelui, amigdalelor, adenoizilor şi alte operaţii. Profilaxia dată necesită o atitudine serioasă,
deoarece este mult mai simplu de a preveni un viciu cardiac, decât a-l trata. Mai ales, că cum nu s-ar perfecţiona tehnica operaţiilor, o inimă sănătoasă lucrează mult mai bine decît una operată.