Boala se începe cu tulburări progresive de memorie. Faza precoce poate rămîne neobservată de către cei din jur, întrucît persoana, remarcînd primele simptome de afecţiune, încearcă în tot felul să le ascundă. Odată cu pierderea cumulativă a amintirilor apare senzaţia de zăpăceală, confuzie, nedumerire. Treptat persoana încetează să se orienteze în spaţiu şi timp, din memoria ei dispar cunoştinţele acumulate, experienţa, deprinderile, cu toate acestea, mai întîi de toate se uită evenimentele cele mai recente, iar apoi cele mai de demult. Se dereglează simţul perceperii formei, culorii, feţelor, simţul de orientare în spaţiu. Aceasta se poate reflecta, de exemplu, în dezordinea şi asimetria scrisului: literele se adună în centrul sau în colţurile paginii, pe verticală. Vorbirea devine din ce în ce mai neclară.

Atunci cînd boala începe să progreseze, trebuie de folosit orice posibilitate, pentru a susţine capacitatea bolnavului de auto-deservire, de redus izolarea lui de cei din jur, de încercat de prevenit dezvoltarea unei depresii. De exemplu, pot fi de folos nişte ochelari noi, mai bine aleşi, un aparat auditiv mai performant, un aparat radio simplu în utilizare, cărţi cu imagini şi litere măşcate.