Cardiopatia ischemică
Cardiopatia ischemică (CI) – este o afecţiune, precondiţionată de afluxul insuficient al oxigenului în inimă, în urma afectării arterelor coronare. Această boală constituie un motiv principal de deces în multe ţări dezvoltate. Practic mereu boala este legată de ateroscleroza arterelor coronare. Mult mai rar, spasmul este motivul îngustării arterelor.
Cardiopatia ischemică are o multitudine de manifestări: de la decurgerea asimptomatică pînă la moarte subită. Aproximativ la jumătate din pacienţi afecţiunea se dezvoltă treptat sub formă de stenocardie, iar la restul debitează cu infarct miocardic.
Mulţi bolnavi nici nu presupun că la ei există o astfel de afecţiune îngrozitoare, ca cardiopatia ischemică. Stenocardia tipică sau „anghina pectorală” – sunt dureri compresibile ori senzaţii de strîmtorare, comprimare în stern, ce apar în timpul efortului fizic sau emoţional. Durerile adesea se reflectă în gît, mandibula, braţul stâng, regiunea subscapulară. Aceste dureri persistă de la 1-2 pînă la 15-20 minute şi trec după încetarea efortului sau după administrarea nitroglicerinei.
Însă, un astfel de tablou clinic se remarcă doar la o treime din pacienţi; la ceilalţi bolnavi poate fi usturime, dureri doar în locurile de iradiere, de exemplu în gît, mandibulă, braţul stâng, senzaţia insuficienţei de aer. Astfel de crize „atipice” nu sunt întotdeauna apreciate corect chiar de medici, fapt ce complică ulterior tratamentul cardiopatiei ischemice, iar uneori face imposibil acest lucru. Însuşi pacienţii deseori nu fac legătura dintre senzaţiile neplăcute în stern cu boala cardiacă, ci le estimează ca arsură, bronşită şi etc., din acest motiv este foarte important să vă adresaţi la timp unui cardiolog.
Încă o cauză a faptului că cardiopatia ischemică se diagnostichează prea tîrziu, este subaprecierea importanţei electrocardiografiei (ECG). La mai mult de jumătate din pacienţii cu stenocardie, ECG înregistrată nu în timpul crizei, rămîne normală. Pentru confirmarea legăturii durerilor cu ischemia miocardică este necesară o investigaţie suplimentară: testele la efort (testul treadmil, velo-ergometria), monitorizarea ECG (Holter) timp de 24 ore.
Standardul de «aur» în diagnosticul CI este coronaroangiografia – investigaţia radiologică a arterelor coronare. Însă aceasta este o metodă de investigaţie destul de complicată şi periculoasă, a cărei desfăşurare trebuie să fie stabilită de un cardiolog cu experienţă.
Este extrem de important nu doar de detectat stenocardia, dar şi de stabilit necesitatea spitalizării urgente a pacientului. În ciuda faptului că cardiopatia ischemică este o boală cronică, în anumite momente riscul dezvoltării infarctului miocardic şi altor complicaţii periculoase pentru viaţă creşte brusc. Situaţia dată survine în cazul unei stenocardii apărute pentru prima dată, la înteţirea acceselor, mărirea intensităţii durerilor, reducerea efectului nitroglicerinei, apariţia acceselor în stare liniştită. Toate aceste manifestări, întrunite prin noţiunea de „stenocardie instabilă”, necesită spitalizare urgentă în secţia de cardiologie intensivă, deoarece doar terapia intensivă va permite prevenirea dezvoltării complicaţiilor de pericol mortal.
Tratamentul cardiopatiei ischemiceurmează a fi desfăşurat integral în mai multe direcţii:
Cardiopatia ischemică are o multitudine de manifestări: de la decurgerea asimptomatică pînă la moarte subită. Aproximativ la jumătate din pacienţi afecţiunea se dezvoltă treptat sub formă de stenocardie, iar la restul debitează cu infarct miocardic.
Mulţi bolnavi nici nu presupun că la ei există o astfel de afecţiune îngrozitoare, ca cardiopatia ischemică. Stenocardia tipică sau „anghina pectorală” – sunt dureri compresibile ori senzaţii de strîmtorare, comprimare în stern, ce apar în timpul efortului fizic sau emoţional. Durerile adesea se reflectă în gît, mandibula, braţul stâng, regiunea subscapulară. Aceste dureri persistă de la 1-2 pînă la 15-20 minute şi trec după încetarea efortului sau după administrarea nitroglicerinei.
Însă, un astfel de tablou clinic se remarcă doar la o treime din pacienţi; la ceilalţi bolnavi poate fi usturime, dureri doar în locurile de iradiere, de exemplu în gît, mandibulă, braţul stâng, senzaţia insuficienţei de aer. Astfel de crize „atipice” nu sunt întotdeauna apreciate corect chiar de medici, fapt ce complică ulterior tratamentul cardiopatiei ischemice, iar uneori face imposibil acest lucru. Însuşi pacienţii deseori nu fac legătura dintre senzaţiile neplăcute în stern cu boala cardiacă, ci le estimează ca arsură, bronşită şi etc., din acest motiv este foarte important să vă adresaţi la timp unui cardiolog.
Încă o cauză a faptului că cardiopatia ischemică se diagnostichează prea tîrziu, este subaprecierea importanţei electrocardiografiei (ECG). La mai mult de jumătate din pacienţii cu stenocardie, ECG înregistrată nu în timpul crizei, rămîne normală. Pentru confirmarea legăturii durerilor cu ischemia miocardică este necesară o investigaţie suplimentară: testele la efort (testul treadmil, velo-ergometria), monitorizarea ECG (Holter) timp de 24 ore.
Standardul de «aur» în diagnosticul CI este coronaroangiografia – investigaţia radiologică a arterelor coronare. Însă aceasta este o metodă de investigaţie destul de complicată şi periculoasă, a cărei desfăşurare trebuie să fie stabilită de un cardiolog cu experienţă.
Este extrem de important nu doar de detectat stenocardia, dar şi de stabilit necesitatea spitalizării urgente a pacientului. În ciuda faptului că cardiopatia ischemică este o boală cronică, în anumite momente riscul dezvoltării infarctului miocardic şi altor complicaţii periculoase pentru viaţă creşte brusc. Situaţia dată survine în cazul unei stenocardii apărute pentru prima dată, la înteţirea acceselor, mărirea intensităţii durerilor, reducerea efectului nitroglicerinei, apariţia acceselor în stare liniştită. Toate aceste manifestări, întrunite prin noţiunea de „stenocardie instabilă”, necesită spitalizare urgentă în secţia de cardiologie intensivă, deoarece doar terapia intensivă va permite prevenirea dezvoltării complicaţiilor de pericol mortal.
Tratamentul cardiopatiei ischemiceurmează a fi desfăşurat integral în mai multe direcţii:
- înlăturarea factorilor de risc,
- antrenamente fizice,
- terapie medicamentoasă cu preparate din diferite clase.
Conform indicaţiilor se efectueazăşi terapia nemedicamentoasă:
- angioplastia coronariană şi stentarea,
- sau tratamentul chirurgical.
O condiţie obligatorie a succesului terapiei CI – contactele regulate cu cardiologul.