loading

Despre herniile discale lombare

Coloana vertebrală umană este formată din vertebre, care sunt 24 la număr. Vertebrele se aranjează una peste alta, formînd coloana vertebrală, care oferă organismului forma sa. Vertebrele sunt legate între ele printr-un disc intervertebral, format dintr-un inel exterior fibros și rezistent și un țesut gelatinos elastic, numit nucleul pulpos. Un disc sănătos este ca un amortizor, care conferă coloanei vertebrale o protecție la șocurile produse de mișcari ample, cum ar fi fuga, săritul sau ridicarea unor greutăți. Dacă inelul exterior este lezat prin traumatisme sau slăbit prin îmbătrînire, ca urmare a unor boli degenerative, poate da posibilitatea nucleului gelatinos, care se afla sub presiune, să proemine sau să iasa din disc, ceea ce conduce la apriția herniei de disc.

Hernia de disc este o afecțiune prin care o parte din discul intervertebral se fragmentează și ajunge să comprime rădăcinile nervoase sau măduva spinării aflate în canalul spinal din vecinatatea sa. Cel mai frecvent hernia de disc apare în regiunea inferioară a coloanei vertebrale – numită regiune lombară.

Simptomele unei hernii de disc lombare pot fi grupate în 2 sindroame: • Sindrom de afectare vertebrală, manifestat prin durere la nivel lombar, cu caracter violent, continuu, care se accentuează la mers, la schimbarea pozitiei, efort, tuse, strănut etc. • Sindrom de suferință radiculară, manifestat prin durere care apare de sus în jos cuprinzând fesa, fața posterioară a coapsei, gamba, piciorul și degetele. La aceste dureri se asociază senzațiile de amorțire, ințepătură, furnicătură. Ulterior scade forța musculară, se abolesc sau diminuează reflexele membrelor inferioare sau poate apărea paralezia piciorului. De asemenea se pot asocia tulburări de micțiune și de potență sexuală.

Factori de risc:
  • Înaintarea în vîrstă. Procesul de îmbătrînire a discurilor în regiunea lombară inferioară, la fel ca și accidentările frecvente ale discurilor sau muşchilor spinali cresc predispoziția pentru apariția herniei de disc.
  • Sexul masculin. La bărbați hernia de disc lombară apare mai frecvent.
  • Istoric de accidentări la nivel lombar.
  • Activități cu risc crescut de dezvoltare a herniei de disc, cum ar fi poziția șezîndă pentru o perioadă lungă de timp, ridicarea de obiecte grele, răsuciri sau aplecări frecvente, exerciții fizice grele, vibrații constante (cum ar fi condusul mașinii).
  • Exerciții executate neregulat sau efectuarea de exerciții cu încordare crescută pentru o perioadă lungă de timp.
  • Fumatul.
  • Obezitatea. Creșterea greutății corporale cauzează o sarcină crescută asupra discurilor de la nivelul lombar.
  • Tusea frecventă.
După un examen clinic detaliat, medicul va stabili nivelul la care s-a produs hernia şi va alege metoda de explorare pentru confirmarea nivelului şi a gradului de herniere a discului – de exemplu, explorare prin computer tomografie (CT) sau rezonanță magnetică (IRM).

Rezonanța magnetică confirmă diagnosticul, localizarea și severitatea herniei de disc, avînd imagini detaliate ale țesuturilor moi ale coloanei vertebrale, pe cînd tomografia computerizată dezvăluie imagini detaliate ale structurilor osoase ale coloanei vertebrale.

IRM-ul este preferat de obicei CT-ului pentru diagnosticarea herniilor de disc situate în regiunea lombară. Radiografiile osoase, în general nu sunt necesare pentru diagnosticarea herniilor de disc, însă în unele cazuri sunt indicate pentru a exclude situații de instabilitate a coloanei vertebrale (situație în care vertebrele se mișcă una față de alta).

Odată ce va fi stabilit diagnosticul de hernie de disc se impune alegerea unui tratament adecvat.

Obiectivele tratamentului herniei de disc sunt următoarele:
  • Îndepărtarea durerii, a slăbiciunii musculare, a amorțelii de la nivelul piciorului, cauzată de lezarea rădăcinii nervoase.
  • Revenirea pacientului la activitățile zilnice.
  • Prevenirea recurenței afectării coloanei și reducerea dizabilității cauzate de durere.
Tratamentul herniei de disc lombare constă în tratament medicamentos, chirurgical și recuperator.

Tratamentul nechirurgical este menit să ajute pacientul sa-şi reia activităţile zilnice şi constă în:
  • Repaus la pat, maximum 7 zile. Prelungirea repausului la pat are consecinţe psihice negative, deoarece pacientul are impresia de om bolnav.
  • Proceduri fizio-kineto-terapeutice. Aceste proceduri se recomandă pentru efectul relaxant muscular, antialgic şi tonic general. Masajul, aplicarea locală de căldură (parafina, diatermice, ultrasunete) sau de frig (gheaţa şi masajul cu gheaţă), precum şi stimularea electrică nervoasă transcutanată sunt larg folosite în tratamentul conservator al durerilor de spate.
  • Medicația antialgică este folosită în cazul durerilor lombare uşoare sau moderate.
  • Preparate aniinflamatoare nesteroidiene (AINS) au efecte antiinflamatorii şi antialgice. Aceste preparate se vor administra sub controlului medicului, deoarece posedă numeroase reacții adverse. AINS se folosesc 2-4 săptămâni.
  • Analgeticele opioide. Opioidele puternice se folosesc numai în cazuri speciale, cînd celelalte mijloace terapeutice nu au dat rezultate.
  • Terapia injectabilă locală (blocada) se poate folosi concomitent cu metodele precedente. Se fac infiltrații paravertebrale în punctele dureroase.
  • Preparate miorelaxante se folosesc în asociere cu AINS în perioada de contractură musculară.
  • Se mai pot administra preparate anxiolitice şi antidepresive.
  • Acupunctura, elongații si terapie fizică manuală.

Pentru a preveni recurențele, pacientul trebuie educat în ceea ce priveste tipurile de mișcări permise și interzise, dozarea efortului, protecția coloanei. La nevoie, se recomandă schimbarea locului de muncă sau îmbunătățirea ergonomiei acestuia.

Tratamentul chirurgical va fi indicat la aproximativ 10% din persoanele cu hernie de disc. De operație vor beneficia pacienții care suferă de o distrugere progresivă a nervilor sau care au simptome de slăbire musculară sau amorțeală. De asemenea, chirurgia este potrivită pentru cei la care durerea nu cedează dupa 4-6 săptămâni de tratament nechirurgical.

Tratamentul chirurgical este indicat doar pentru pacienții cu anumite simptome. Decizia de intervenție chirurgicală va lua în considerație rezultatele diagnosticului imagistic (CT, IRM), examenului fizic, răspunsului la tratamentul nechirurgical, precum și discuţia medic-pacient din care să reiasa ce expectanță are pacientul de la tratament.

Exista următoarele tipuri de tratament chirurgical:

• Discectomia – reprezintă înlăturarea chirurgicală a fragmentelor din discul herniat, care lezează una din rădăcinile nervoase. Se folosește de asemenea și pentru discurile protruzionate sau rupte. Discectomia poate fi efectuată prin diferite tehnici chirurgicale:
a. Discectomia clasică.
b. Discectomia microchirurgicală. Această tehnică prevede utilizarea microscopului de operație, care are avantaje vădite în comparație cu metoda clasică.
c. Chirurgia endoscopică este caracterizată prin faptul că, chirurgul sub protecția anesteziei locale, folosește o micro-cameră, intrând in spațiul foraminal vizualizînd hernia și rădăcina nervoasă fără leza mușchii. Operația necesită doar o mică incizie – aproximativ 7-8 mm. În canal, chirurgul lucrează cu instrumente endoscopice și coagulare cu radiofrecvență, fiind următoarea generație tehnologică după laser, care nu afectează structura nervoasă. mai multe detalii aici:
Recuperare rapidă
Chirurgia endoscopică reduce considerabil timpul de recuperare. În majoritatea cazurilor, deja a doua zi după intervenție sau în aceeași zi, pacientul se externează din spital și poate duce un mod activ de viață. Un avantaj important este că lipsa riscului de formare a aderențelor cicatriciale.
• Laminotomia si laminectomia reprezintă proceduri realizate cu scopul de a scădea presiunea asupra coloanei vertebrale cauzată de schimbarile apărute cu trecerea vârstei. Oricare din aceste operații se poate realiza simultan cu discectomia.

Mai există metode chirurgicale de tratament, însă ele sunt insufficient documentate din punct de vedere a eficienței și gradului de recurență:

1. Chimonucleoliza – metodă prin care se injectează o substanță chimică în interiorul discului, care are ca scop distrugerea nucleului pulpos.
2. Nucleotomie manuală percutană – constă în evacuarea parțială a materialului discal și scăderea presiunii intradiscale.
3. Discectomia Endoscopica percutanată transforaminală – procedeu modern endoscopic de înlăturare de hernie de disc.mai multe detalii aici:
4. Discectomie cu laser.

Majoritatea celor operați se refac repede, reluîndu-și activitățile zilnice. Există unele cazuri în care medicul recomandă un program de reabilitare după tratamentul chirurgical, program ce include fizioterapie şi alte exerciţii.

Toate operațiile chirurgicale implică și asumarea unor riscuri. Dacă se optează pentru tratament chirurgical trebuie luate în considerare și explicate pacientului toate riscurile și complicațiile posibile și primit sub semnătură acordul pacientului la intervenția chirurgicală propusă.

Hernia de disc lombară este o problemă frecvent întâlnită în rândul populaţiei active, fiind a doua cauză de prezentare la medicul de familie. Pe lângă faptul că durerea lombară provoacă o morbiditate substanţială, ea este cauza principală a dizabilităţilor populaţiei active și generează cheltuieli majore prin costurile de tratament, zile lucrătoare pierdute şi productivitate scăzută.