Glomerulonefrita

Rinichiul este alcătuit din parenchimul (ţesutul rinichiului, unde se filtrează urina) şi sistemul pielocaliceal, care adună urina şi o redirecţionează în uretere. În parenchimul se găsesc multiple conglomerate de vaste sangvine (glomeruli) cu ajutorul cărora se purifică sângele. Apoi acesta prin alte cicluri de prelucrare se transformă în urină.

În cazul glomerulonefritei sistemul imun al organismului, care este afectat prin infecţia anterioară, atacă celulele glomerulare, provocând inflamarea acestora. Acest mecanism al desfăşurării maladiei este caracteristic la fel pentru reumatism şi alte maladii autoimune. Deci, glomerulonefrita – este inflamaţia imuno-difuză a glomerulilor rinichilor.

Glomerulonefrita poate fi acută şi cronică,cea din urmă nu este neapărat urmare a oricărui alt proces, dar poate fi şi o maladie primară independentă.

Cauze

De obicei, Glomerulonefrita se dezvoltă ca urmare a unei infecţii suportate,cauzată de un streptococ – angina (amigdalita), scarlatina, care în prezent este mai puţin întâlnită şi altele.
În afară de aceasta, un factor incipient pot fi astfel de infecţii precum malaria, bruceloza, rujeola, rubeola, hepatita virală B şi C, la fel şi reacţia la diferite preparate medicale, produse alimentare, polenul din plante, vaccinele şi dizolvanţii organici. O mare influenţă o are şi răcirea.

Simptome

Deci, dacă peste 1-3 săptămâni după ce aţi suportat o angină ori oricare altă maladie infecţioasă, acuzaţi dureri de cap, febră, hipertensiune arterială, este posibil să aveţi Glomerulonefrita acută. În cazul acesta, din cauza dereglării sistemului filtrării prin rinichi se înrăutăţeşte eliminarea lichidelor din organism, fapt ce provoacă edemul. Foarte des, în cazul Glomerulonefritei acute se micşorează eliminarea urinei, iar culoarea ei devine mai tulbure, ruginie din cauza impurităţilor celulelor roşii ale sângelui. Pot începe durerile în regiunea abdomenului şi lombară, greţuri.

În cazul Glomerulonefritei acute, simptomele de bază sunt: hipertensiunea arterială, edeme pronunţate în mare parte dimineaţa. Analiza urinei în aceste cazuri, denotă devieri în densitate şi conţinut mărit de proteine. Scade considerabil cantitatea de urină eliminată zilnic. În aceste cazuri, nu întotdeauna apar durerile lombare, dar dacă sunt, acestea poartă un caracter cicălitor.

Şi Glomerulonefrita cronică, şi cea acută pot decurge în formă latentă (ascunsă), atunci când simptomele sunt puţine ori chiar lipsesc în general.

În cazul netratării ori tratării neadecvate a Glomerulonefritei se dezvoltă insuficienţa renală cronică progresivă. Lucrul acesta înseamnă că pacientul necesită o dializă („rinichi artificial”) ori transplant renal.

Alte pericole sunt legate de:

Diagnosticul

Chiar de la primele simptome ale maladiei este necesar să vă adresaţi medicului specialist – nefrolog. Pentru stabilirea exactă a bolii este necesar:

Tratamentul

Tratamentul atât a Glomerulonefritei cronice, cât şi a celei acute, trebuie să se efectueze doar sub controlul medicului nefrolog, iar în faza acută, doar în condiţii de spitalizare. Tratamentul este totdeauna în complex şi include dieta hiposodată (cu reducerea cantităţii de sare consumată), administrarea de medicamente (glucocorticoizi antiinflamatorii nesteriodiene, citostatice, diuretice, hipotensive). În cazul insuficienţei renale manifestate este necesară dializa regulată, iar în cazurile mai grave – transplant renal.

Profilaxie

Dacă persoana acuză Glomerulonefrita cronică, atunci sunt interzise deplasările de lungă durată, lucrul în tura de noapte, lucrul cu preparate toxice şi alte preparate dăunătoare. Nivelul înalt al tensiunii arteriale, simptome ale insuficienţei renale pot duce la trecerea
persoanei la grup de invaliditate cu restricţii ori interzicerea totală a activităţii în muncă. Pentru prevenirea Glomerulonefritei este necesar tratamentul la timp a bolilor infecţioase, mai ales amigdalitele.