Hepatita А
Hepatita А (boala Botkin) — afectarea acută a ficatului, provocată de virusul hepatitei A.
Este considerată drept una din cele mai favorabile forme de hepatită, deoarece nu poate evolua în formă cronică.
Sursa de infectare a virusului – omul, bolnav de hepatita A. El elimină virusul prin masele fecale, după care acesta – prin apă sau hrană – ajunge în organismul altor oameni. Medicii numesc un aşa mecanism de infectare fecal-oral. De cele mai multe ori de hepatita A se îmbolnăvesc copiii, care se contaminează cu acest virus prin intermediul mîinilor murdare.
Anume din acest motiv această formă de hepatită este numită „boala mîinilor murdare”.
Răspîndirea infecţiei este legată de condiţiile sanitare proaste şi densitatea populaţiei. Îndeosebi de frecvente sunt cazurile de îmbolnăvire cu hepatita A în ţările în curs de dezvoltare.
Simptomele hepatitei А
În aşa-numita perioadă preicterică, ce decurge în mediu 5-7 zile, la bolnav de obicei apar:
- slăbiciune, istovire;
- cefalee;
- dureri în muşchi şi articulaţii;
- greaţă, vomă;
- prurit;
- ridicarea moderată a temperaturii (37° — 38,5° С);
- la copiii mici poate apărea diaree;
- la adolescenţi şi maturi se pot remarca dureri în partea de sus a abdomenului (rebordul costal drept şi sub stern).
- icterul — îngălbenirea mucoaselor, scleroticii (membranei albe a ochilor) şi pielii;
- întunecarea urinei;
- decolorarea maselor fecale.
Icterul se menţine în decurs de 1-2 săptămîni, după care dispare treptat. Boala durează de la 1 săptămînă pînă la 1,5 – 2 luni, iar apoi survine perioada de restabilire, ce se poate prelungi pînă la jumătate de an. În majoritatea cazurilor boala se termină prin însănătoşire spontană.
Diagnosticul şi tratamentul
De diagnosticul şi tratamentul hepatitei A se ocupă medicul-infecţionist.
În timpul examinării medicii fixează mărirea ficatului şi rareori – a splinei. În stabilirea diagnosticului hepatitei A un rol important îl are analiza biochimică a sîngelui şi urinei. Concomitent se remarcă creşterea bilirubinei, precum şi aşa-numiţilor fermenţi hepatici (AST, ALT). Cei din urmă pătrund în sînge odată cu distrugerea celulelor hepatice şi concentraţia lor ne permite să apreciem nivelul de afectare al ţesutului hepatic. De regulă, în cazul hepatitei A nivelul acestor fermenţi se măreşte de 8 – 10 ori.
Se efectuează neapărat analiza sîngelui la markerii hepatitei virale, ce ne permite să
confirmăm definitiv diagnosticul.
În cazul evoluţiei formei uşoare şi medii a bolii, organismul bolnavului reuşeşte să înfrunte infecţia de sine stătător. În perioada acută este necesar de respectat dieta. Tuturor bolnavilor li se recomandă regim de pat şi administrarea hepatoprotectoarelor
(preparatelor ce protejează ficatul). Se recomandă evitarea consumului de alcool, care, ca substanţă toxică, poate slăbi şi mai mult ficatul deja afectat. În cazuri grave se desfăşoară un tratament, orientat spre reducerea concentraţiei toxinelor şi asigurarea celulelor hepatice cu energie şi material de restabilire. Bolnavului i se injectează soluţii de dezintoxicare (aceste preparate „răresc” sîngele şi contribuie la eliminarea toxinelor), glucoză, vitamine.
În plus, se aplică terapia simptomatică, ce înlătură simptomele afecţiunii şi îmbunătăţeşte starea bolnavului. Tratament antiviral nu se face.
Pronosticul este favorabil, funcţiile hepatice de regulă se restabilesc integral.
Profilaxia
Cea mai bună profilaxie a hepatitei este vaccinarea împotriva ei. Actualmente sunt create vaccinuri destul de eficiente, ce protejează de hepatita A. Durata protecţiei cu ajutorul
vaccinării este de cel puţin 6- 10 ani.