Inflamaţia anexelor uterine (anexita, ooforita,salpingooforita, inflamaţia ovarelor şi a trompelor uterine)
Anexele uterine înseamnă ovarele + trompele uterine. Aceste organe sunt numite anexe,
deoarece acestea aderă la uter pe ambele părţi (pe dreapta şi pe stânga), şi sunt conectate cu acesta într-un singur sistem.Inflamaţia anexelor utrine (anexita), înseamnă inflamaţia ovarelor şi a trompelor uterine.
În locul termenilor lungi „inflamaţia anexelor uterine” sau „inflamaţia trompelor uterine şi a ovarelor”, medicii adesea utilizează termenul anexita.
Inflamaţia ovarelor –este ooforita. Salpingita– înseamnă inflamarea trompelor uterine. În unele cazuri, salpingita decurge concomitent cu inflamația ovarelor. Legate împreună ele formează termenul de salpingooforita, care la fel ca şi termenul anexită înseamnă inflamaţia anexelor uterine, cu alte cuvinte, inflamaţia trompelor uterine şi ovarelor.
Salpingooforita – este cea mai frecventă boală inflamatorie pelvină. Fiecare a cincia femeie, care a suferit de salpingooforita, este amenințată de infertilitate.
Procesul inflamator începe cu inflamaţia mucoaseitrompei uterine . Ulterior, procesulinflamatorse extindeasupra tuturor straturilortrompei uterine, și ca rezultat, aceasta devinemai groasășimai lungă, cu dureri acute în timpul examinării pe masa ginecologului. Semnele de inflamaţie aleacestororganesuntatît de contopite, încît salpingitai și ooforita nu se examinează în mod separat.Inflamaţia ovarelorapare
imediat dupăinflamaţiatrompelor uterine. În cazul în care procesul este diagnosticat și tratamentul început prea tîrziu, trompa uterină marită acoperă ovarul cu aderențe, formînd astfelunconglomeratnumit – aderențeinflamatoriitubo-ovarian.Odată cuformarea
puroiului în interior, se produce abcesul tubo-ovarian.
Отчего это бывает?
- Intervențiele chirurgicale (cum ar fi chiuretajul diagnostic, histerosalpingografia etc.),
- hipotermie,
- menstruația.
Simptomele inflamației anexelor uterine:
- dureri surde, mai rar în regiunea inghinală pe dreapta și epigastric.
- dureri abdominale, deseori severe și persistente, mai rar sîcîitoare, resimțite în regiunea lombară.
- greață, vărsături, frisoane, stare de slăbiciune, uscăciune în gură,
- urinare frecventă, cu o durere ascuțită, meteorism.
Inflamația acută, tratată la timp și corespunzător va duce la recuperarea completă. În caz contrar poate căpăta caracterul unui proces subacut și cronic, care poate continua o lungă perioadă de timp (luni, ani).
Salpingooforita cronică – este rezultatul salpingooforitei acute netratate, suortate în trecut. Dacă procesul inflamator este de lungă durată, apar modificări în trompele uterine, care deseori duc la apariția obstrucției lor, cu formarea de hidrosalpinx (acumularea de lichid steril şi clar în trompele uterine), sau fără formarea aceastuia. Acest lucru duce la crearea aderențelor în jurul ovarelor, care împiedică captarea ovulului.
Simptomele:
- dureri (monotone, sîcîietoare), care se agravează în urma răcirii regiunii pelviene, agravarea bolilor cronice înainte sau în timpul menstruatiei,
- dureri în partea inferioară a abdomenului, în zona inghinală, sacrum și vagin, de-a lungul nervilor pelvieni,
- tulburări ale ciclului menstrual (abundent, dureros sau rar etc.)
- absența sarcinii în timpul unei vieți sexuale regulate
- disfuncție sexuală (dureri in timpul actului sexual, lipsa sau pierderea libidoului, etc)
- eliminări „ciudate” vaginale,
- afectare a funcțiilor organelor digestive (colită, cistită, pielonefrită).
Профилактика воспаления придатков:
- избегайте переохлаждения, особенно в области половых органов;
- предохраняйтесь от инфекций, передаваемых половым путем;
- помните, что медицинские аборты значительно увеличивают риск восходящей инфекции.
Acutizările frecvente ale bolii, implică în procesul patologic, sistemele nervos, endocrin, circulator, care duce deseori la dezvoltarea stărilor nevrotice.
Tratamentul inflamaţie anexelor uterine:
- tratamentul medicamentos și non- medicamentos cu o abordare individuală a fiecărei paciente,
- tratamentul cu medicamente anti-inflamatorii şi analgezice,
- mobilizarea forțelor de apărare a organismului prin aplicarea preparatelor imunostimulatoare,
- fizioterapia,
- tratarea cu nămol,
- masajul manual şi cu ajutorul aparatelor de masaj,
- exunerea la raze ultraviolete a sângelui și plasmafereza,
- şedinţe de psihoterapie,
- consultarea nutriționistului.