Sifilis (diagnostic)
Sifilisul este o infecție cronică, cu transmitere sexuală (deși există și riscul de contaminare habituală și prin transfuzie de sînge). Factorul infecțios este Treponema pallidum, capabilă să afecteze toate țesuturile și organele interne, iar evoluția se caracterizează prin perioade latente, întrerupte de etape de acutizare. Aflîndu-se în mediu umed al mucoasei (spermă,
secreții vaginale, mucus, puroi, etc.), Treponema pallidum își păstrează capacitățile de contaminare. Prin urmare, este posibilă contaminarea cu sifilis nu doar prin contact sexual, dar și prin intermediul unor obiecte de igienă, lenjerie, etc. ale persoanei bolnave.
Cauzele sifilisului
Microbul pătrunde în organism prin zgîrieturile pielii sau ale mucoaselor, raporturi sexuale neprotejate cu o persoană infectată. Cei mai contagioși sunt bolnavii cu eroziuni sau ulcerații anogenitale, eliminările cărora conțin în cantități mari Treponema pallidum.
Sifilis. Simptome.
Stadiul primar este caracterizat prin apariția unui șancru– mică ulcerație sau eroziune, în locul pătrunderii bacteriei, care este rotundă ori ovală, nedureroasă și amplasată pe o bază indurată, foarte tare la palpare. Șancrul sifilitic este dur, rotund, mic și nedureros. Aproximativ la o săptămînă de la apariția șancrului, apare limfadenopatia regională (umflarea ganglionilor limfatici), care persistă 3-5 luni. Șancrul sifilitic durează 3-6 săptămîni și se vindecă fără tratament. Fără un tratament adecvat, infecția progresează spre stadiul secundar, cu caracter șters. În această perioadă de evoluție a bolii, sunt afectate majoritatea organelor și sistemelor, ca imitație a altor boli, și face dificilă diagnosticul sifilisului, iar pacientul poate administra un tratament neadecvat.
Diagnostic
Diagnosticul este rapid și ușor – reacția RBW. Agentul patogen, Treponema pallidum, este o spirocheta, bacterie de formă helicoidala, capabilă să afecteze aproape toate organele și țesuturile, rezultînd o evoluție cronică a bolii, cu acutizări periodice. Bolnavii de sifilis pot transmite boala, cel mai ușor, în timpul primilor doi ani (sifilis timpuriu), în această perioadă, există riscul major ca boală să se transmită de la mama infectată la făt (sifilis congenital). Testele serologice pentru sifilis au la bază punerea în evidență a unor anticorpi care apar ca urmare a infectării organismului cu Treponema Pallidum (teste serologice). În cazuri de profilaxie, când există doar suspiciune de contaminare, se va face analiza sîngelui din venă.Corpul uman produce anticorpi după 3-4 săptămîni din momentul în care agentul cauzator de sifilis a nimerit în corp. Pacienții denotă un răspuns pozitiv la anticorpi, o lungă perioadă de timp, care dispare după 2-3 ani de la tratament, la unele persoane, în pofida vindecării complete, persistă o reacție slab pozitivă toată viață.
Metodele de soluționare a problemei
Tratamentul de sifilis poate fi urmat în Dispensarul Dermatovenerologic sau în mod ambulatoriu, în dependență de stadiul bolii.
Rezultatele tratamentului
Dacă este tratat precoce, sifilisul poate fi vindecat complet. În caz dacă tratamentul este început într-un stadiu avansat al bolii, în cele mai multe cazuri procesul este stabilizat. Ca concluzie: tratamentul trebuie sa fie început cît mai devreme posibil, imediat după confirmarea diagnosticului.