Sindromul Gilbert
Sindromul Gilbert – una din afecţiunile destul de răspîndite ale ficatului. Ţine de bolile slab pronunţate: simptomele sindromului Gilbert, sunt slabe sau chiar lipsesc: durere slabă şi
senzaţia de greutate în hipocondrul drept, eructaţie, greaţă (practic fără vomă), poftă de mîncare suprimată, balonare, zgomote abdominale(borborisme), disfuncţii intestinale (constipaţii sau dereglări intestinale); în plus, se remarcă oboseală sporită, apatie, astenie, uneori, din contra, irascibilitate şi iritabilitate fără motive evidente (printre purtătorii sindromului Gilbert se enumeră Lermontov, Napoleon şi tenismanul Ostin). La mai mulţi pacienţi se observă atacuri de panică şi predispunerea spre comiterea unor fapte asociale.
Cauza apariţiei sindromului Gilbert – ereditatea. Este o boală genetică, ce se caracterizează printr-o perturbare în laţul transformării bilirubinei indirecte în directă (ficatul produce bilirubina indirectă, Sindromul Gilbert, împiedică acest lucru şi, în afară de aceasta, provoacă acumularea bilirubinei în sînge).
Din toate simptomele, mai pronunţată este pigmentaţia tegumentelor şi scleroticii – gălbeneală cu grad divers de intensitate.
În stadie cronică boala nu prezintă pericol pentru viaţă.
Însă, sindromul Gilbert este considerat în mod justificat o afecţiune şireată: la orice boală virală infecţioasă, surmenaj, stare de stres sau în timpul administrării anumitor preparate medicamentoase, are loc acutizarea sindromului Gilbert, ce poate degenera într-o afecţiune mult mai gravă (pînă la ciroză hepatică).
Tratamentul sindromului Gilbert, de regulă, este medicamentos şi complex. El trebuie să îmbine în sine administrarea preparatelor medicamentoase şi selectarea unei diete individuale de către medicul hepatolog.
Necesitatea selectării individuale a dietei este condiţionată de varietatea nuanţelor evoluţiei bolii la diferite grupuri ale populaţiei. Deci, de exemplu, bărbaţii suferă de sindromul Gilbert de cîteva ori mai des decât femeile. Asupra evoluţiei bolii influenţează la fel şi vîrsta pacientului, şi starea lui fizică generală.
Diagnosticul sindromului Gilbert nu prezintă dificultăţi, însă necesită anumite pierderi de timp, pentru că înainte de a purcede la tratament, este necesar de făcut un şir de analize la sindromul Gilbert, în scopul de a exclude prezenţa altor boli similare:
Cauza apariţiei sindromului Gilbert – ereditatea. Este o boală genetică, ce se caracterizează printr-o perturbare în laţul transformării bilirubinei indirecte în directă (ficatul produce bilirubina indirectă, Sindromul Gilbert, împiedică acest lucru şi, în afară de aceasta, provoacă acumularea bilirubinei în sînge).
Din toate simptomele, mai pronunţată este pigmentaţia tegumentelor şi scleroticii – gălbeneală cu grad divers de intensitate.
În stadie cronică boala nu prezintă pericol pentru viaţă.
Însă, sindromul Gilbert este considerat în mod justificat o afecţiune şireată: la orice boală virală infecţioasă, surmenaj, stare de stres sau în timpul administrării anumitor preparate medicamentoase, are loc acutizarea sindromului Gilbert, ce poate degenera într-o afecţiune mult mai gravă (pînă la ciroză hepatică).
Tratamentul sindromului Gilbert, de regulă, este medicamentos şi complex. El trebuie să îmbine în sine administrarea preparatelor medicamentoase şi selectarea unei diete individuale de către medicul hepatolog.
Necesitatea selectării individuale a dietei este condiţionată de varietatea nuanţelor evoluţiei bolii la diferite grupuri ale populaţiei. Deci, de exemplu, bărbaţii suferă de sindromul Gilbert de cîteva ori mai des decât femeile. Asupra evoluţiei bolii influenţează la fel şi vîrsta pacientului, şi starea lui fizică generală.
Diagnosticul sindromului Gilbert nu prezintă dificultăţi, însă necesită anumite pierderi de timp, pentru că înainte de a purcede la tratament, este necesar de făcut un şir de analize la sindromul Gilbert, în scopul de a exclude prezenţa altor boli similare:
- analiza generală a sîngelui (această analiză a sindromului Gilbert permite detectarea în sînge a eritrocitelor imature, ca indice al fundalului crescut de bilirubină indirectă);
- analiza generală a urinei;
- analiza sîngelui la aminotransferază;
- analiza la gama-glutamiltranspeptidază;
- probele cu timol;
- fosfataza alcalină;
- indicele protrombinic;
- markerii (anticorpilor) hepatici А,B,C,D,E,G,TTV şi testele hepatice la mononucleoza-autoimună;
- analiza nivelului hormonilor glandei tiroide, USG-ul glandei tiroide, USG-ul ficatului, a cărei patologie are o legătură strînsă cu patologia ficatului – USG-ul glandei tiroide, nivelul hormonilor tiroizi, detectarea corpilor autoimuni la glanda tiroidă:
- analiza nivelului seric al fierului, transferinei, feritinei, cuprului, ceruloplasminei.
Una din cele mai importante analize printre toate analizele este analiza sîngelui la sindromul Gilbert.
În afară de aceste analize, la determinarea bolii poate fi utilă analiza genetică la sindromul Gilbert, aceasta permite detectarea mutaţiei în ADN, care a dus la evoluţia acestei boli. Costul analizei la sindromul Gilbert este destul de accesibil maselor largi ale populaţiei.
Ţinînd cont de creşterea ce se observă a bolilor hepatice, profilaxia şi tratamentul sindromului Gilbert, se prezintă a fi extrem de importante şi permit preîntîmpinarea sau tratarea lui în stadii pretimpurii, evitînd, astfel, degenerarea afecţiunii în boli mult mai
grave.