Hepatitele virale actualmente sunt considerate unele din cele mai răspîndite şi periculoase boli infecţioase din lume. Virusul pătrunde în organismul omului prin una din modalităţile –
fecalo-orală (hepatita A şi E),  din cauza nerespectării igienei personale, precum şi prin contact – prin sîngele infectat (hepatita B, C, D, G din care hepatita B şi C prezintă unul din cele mai mari pericole).

Simptomatica şi particularităţile evoluţiei hepatitelor virale  

Fiecare din viruşi după ce nimereşte în organism se înmulţeşte şi se adaptează în decursul unei perioade diferite de timp, iar apoi apar primele simptome ale afecţiunii hepatice. Dacă virusului hepatitei A îi sunt suficiente 2 -4 săptămîni, atunci hepatita B se adaptează în organism în decurs de 4 -6 luni, deseori trecînd mai târziu în formă cronică.

Primele simptome ale hepatitelor virale amintesc gripa: la bolnav se observă ridicarea temperaturii, slăbiciune generală, cefalee, dureri în corp, sunt posibile dureri în regiunea inimii. Dacă în cazul hepatitei A simptomele sunt mai pronunţate, atunci în cazul hepatitei B şi C, de regulă, nu se observă ridicarea spontană a temperaturii, ci persistă doar
slăbiciunea şi pierderea poftei de mîncare, uneori apar erupţii şi dureri în articulaţii
(hepatita B).

În cazul hepatitei C peste cîteva zile la pacient pot apărea dureri în hipocondrul drept, greaţă şi vomă, masele fecale îşi pierd culoarea, iar urina se întunecă. Diagnsoticul arată mărirea ficatului, iar analiza sîngelui – creşterea bilirubinei, majorarea de 8 – 10
ori a probelor hepatice, precum şi prezenţa marcatorilor specifici ai virusului.

Starea bolnavului se îmbunătăţeşte treptat timp de cîteva săptămâni după apariţia icterului. Excepţie este hepatita C, precum şi narcomanii şi alcoolicii cronici, la care tabloul clinic de evoluţie al bolii este mereu însoţit de intoxicaţie.